Nimic nu mă distrează mai mult decât ziariştii şi analiştii care propovăduiesc pe la televiziuni viaţă lungă pentru USL. „Cent’anni!” -cum spun italienii când ciocnesc un pahar...
De fapt, ei exprimă mai mult un deziderat, o speranţă, pentru că realitatea este cu totul alta. Cazul Sorin Roşca-Stănescu pare să le fi zdruncinat încrederea până şi celor mai optimişti dintre ei, aşa că previziunile se fac acum cu jumătate de gură. De fapt, întrebarea nu este dacă USL se va rupe, ci când se va petrece acest eveniment politic? Deocamdată, condiţiile nu sunt coapte nici de o parte, nici de cealaltă. Încă PSD mai are nevoie de PNL, iar liberalii, la rândul lor, de social-democraţi. Nu vă faceţi însă iluzii: când ceasul va bate ora doisprezece, ruptura se va produce şi va fi una violentă.
Cazul SRS nu putea să fie un declanşator al separării oficiale a celor două partide. Cei care au dat ca cert divorţul s-au înşelat. Însă gâlceava din jurul senatorului liberal, fost jurnalist, ne-a arătat încă o dată cât sunt de adânci şanţurile săpate în jurul poziţiilor strategice ocupate de cele două partide în coaliţia „fără fisuri” de la guvernare. În situaţia cea mai grea - o situaţie paradoxală - se află liderul liberal Crin Antonescu. În ambiţia sa de a ajunge pe fotoliul de la Cotroceni, Antonescu are nevoie de sprijinul PSD, însă acelaşi sprijin i-ar putea fi fatal... De ce? Pentru că nimeni nu ştie cum va evolua economia în următorul an şi jumătate cât a mai rămas până la alegerile prezidenţiale din 2014.
Prognozele sunt mai degrabă sumbre dacă ne uităm la Uniunea Europeană, de care depindem într-o proporţie covârşitoare. Aşadar, pe măsura trecerii timpului, populaţia nu va mai fi dispusă să crediteze cu încredere guvernarea USL: entuziasmul se va toci, iar buzunarul va rămâne tot aşa, adică gol. În aceste condiţii, lui Antonescu îi va fi foarte greu să candideze c
