Adevărul e că nu te întâlneşti în fiecare zi cu aşa ceva. Cărţi masive, de sute de pagini, scrise de un colectiv sau de un singur autor, după ani lungi de cercetare tenace şi de elaborare migăloasă, lucrări de sinteză documentară şi de viziune monografică întinse pe perioade de zeci sau sute de ani, monografii care au toate şansele să devină “de referinţă” în domeniul lor de specialitate, fie de istorie culturală, fie de istorie propriu-zisă, într-un cuvânt, nişte lucrări ştiinţifice de largă respiraţie, de mare responsabilitate, de o extraordinară utilitate pentru identitatea noastră istorică şi culturală, mai mult de studiat decât de citit, scrise cu gândul mai mult la interesul cultural general decât la plăcerea estetică individuală. Azi, două dintre ele:

1. „Marea carte a Ploieştilor”, volumul 1

Redactată sub auspiciile Societăţii Culturale Ploieşti – Mileniul III de un colectiv de 16 autori, a căror contribuţie, mai mică sau mai mare, este menţionată la capitolul realizat de fiecare, în amănunţitul cuprins din deschiderea lucrării, consultanţi ştiinţifici fiind Gheorghe Buzatu şi Ştefan Olteanu, această nouă istorie integrală a Ploieştiului, după „Monografia oraşului Ploieşti” din 1937, a lui Mihail Sevastos, a apărut în 2011, sub coordonarea lui Gheorghe Marinică şi a lui Constantin Trestioreanu, la Editura Ploieşti – Mileniul III, fiind tipărită la Tipomoldova, Iaşi. Lucrare monumentală, de sinteză istorică, peste 1000 de pagini, format A4, apare „cu contribuţia Primăriei Municipiului Ploieşti”, aşa cum se menţionează undeva la coadă, pe coperta a IV-a, şi este primul volum dintr-o serie de trei, structura tematică a următoarelor două fiind deja anunţată. Din parcurgerea sumară a acestei tematici, ne dăm seama că realizatorii au mers pe ideea de a alcătui „Marea Carte a Ploieştilor” dintr-o suită de „istorii”, prin alipirea a diverse capitole tr