„Jacob se hotărăște să iubească”, Cătălin Dorian Florescu
Polirom, 2013
Îmi place mult sintagma lansată de prof. dr. Vasile Morar, ,,Un veac de brutalitate”. Cum altfel să desemnăm mai bine secolul XX? ,,M-a silit să mă ridic în picioare şi şi-a scos cureaua. Loviturile cădeau regulat, ca şi cum ritmul ar fi fost stabilit de vreun mecanism ascuns. Se auzea la fel ca atunci când româncele îşi plesneau rufele de pietre, la râu.” Anii ’40, Banat, Regatul României. În faţa războiului care bătea la porţile satului Triebswetter (în traducere ,,Vreme rea”, actualul sat timişean ,,Tomnatic”), Jacob este un adolescent şvab care primeşte educaţia uzuală din partea unui tată ultradominant. Ei aparţin celei mai bogate familii germane din sat şi fiul trebuie să aibă o conduită virilă, eroică, infailibilă. În schimb, Jacob pare doar un tânăr sensibil şi curios care nu mai crede în rigoare şi în brutalitate. În tot acest timp, valenţele educaţiei şi principiile dure ale familiilor mic-burgheze rezonau perfect cu duritatea vremurilor în care Hitler şi Stalin manipulau o Europă ciopârţită.Întreaga critică germană stă cu ochii pe un scriitor de origine română care a fost declarat unul dintre cei mai importanți autori de limbă germană. Un român care scrie despre întâmplări… românești ține publicul european cu sufletul la gură și este curtat de cele mai titrate edituri. Nicio exagerare de marketing, nicio o strategie de promovare editorială, pur și simplu, ultimul său roman ne răvășeşte.
Mi-a plăcut mult ,,Maseurul orb”, m-a ţinut foarte atentă ,,Zaira”, însă al treilea roman pe care i-l citesc m-a lăsat de-a dreptul fără cuvinte. ,,Jacob se hotărăşte să iubească” m-a fermecat prin tehnica stilistică a realizării unei cronici unice reprezentate de povestea tumultoasă a unei familii de şvabi din Banat. A fost numită tot de critica germană o proză senzorială, pli
