S-a vorbit mult si inca se vorbeste despre criza USL provocata prin adoptarea in Senat a proiectului de lege privind intabularea terenurilor agricole, propus de senatorul Sorin Rosca-Stanescu. In acest context au fost aduse in discutie rivalitatile dintre liderii PSD si PNL, luptele dintre serviciile secrete si vendetele dintre cercurile de interese cele mai diferite. Ceea ce pare a nu se fi observat este faptul ca respectiva istorie a relevat carente de natura constitutionala, ajunse a fi foarte toxice pe fondul insuficientelor culturii politice romanesti. Analiza acestor aspecte este oportuna in conditiile in care se are in vedere modificarea Constitutiei.

Actiunile senatorului Stanescu si reactiile pe care le-au provocat au evidentiat vulnerabilitatea Guvernului in relatia cu Parlamentul pe teren bugetar, fragilitatea legislativului in relatia cu executivul pe terenul controlului politic si precaritatea echilibrului intre institutiile statului si partidele politice pe terenul ordinii constitutionale. Le vom aborda pe rand.

Sa pornim cu ceea ce, din punct de vedere formal, a fost la originea controverselor: o propunere legislativa. Un senator a initiat o modificare a legislatiei. Avea dreptul sa o faca. Initiatorul ne asigura ca proiectul este bun. Sa il credem pe cuvant. Beneficiarii reglementarii in discutie se bucura. Bucuria poporului este, in mod normal, bucuria liderilor.

In speta apare, insa, o problema speciala. Avem de a face cu o idee probabil buna si aparent populara dar care are repercusiuni bugetare. Sub aspectul competentelor legale actuale nu exista impedimente: Parlamentul are puteri in materie bugetara. Acestea reprezinta unul dintre instrumentele cele mai eficace prin care se asigura controlul executivului de catre legislativ, bugetul fiind expresia cea mai sintetica si mai precisa a politicii guvernamentale. Prin aprobarea bug