Încă de la anunțarea selecției oficiale au început comentariile, mai precis mârâielile. Un singur film făcut de o regizoare (Valeria Bruni Tedeschi: „Un castel în Italia”), pe care a încercat să le combată la Ceremonia de deschidere a secțiunii Un Certain Regard, bossul absolut și marele iubitor de cinema, diplomatul incontestabil: Thierry Fremaux. Aici erau 6 realizatoare , ce-i drept nu toate în competiție și la Palmares niciuna, ba chiar la actrițe a venit un premiu comun pentru întreaga echipă a filmului : „La jaula del oro” / „Cușca de aur” debutul unui spaniol despre niște guatemalezi, care vor să emigreze în SUA.

După vizionarea cu „Venus în blană” , recenta creație venită din teatru, și semnată de Polanski, cu Amalric (un alter ego al său după modelul Truffaut / Jean Pierre Leaud) și propria lui nevastă, Emmanuelle Seigner a izbucnit controversa (dar el e maestru la așa ceva). Declarația lui că anticoncepționalele le-au masculinizat pe femei a stârnit reacții furibunde (cu siguranță că n-a văzut sau a uitat de „4 luni , 3 săpatămâni și 2 zile” și dramele avortului interzis). A urcat apoi treptele, cele 24, cele mai așteptate, din lumea cinematografică ( numai Georges Lautner, un alt realizator francez legendar și octogenar , autor al inubliabilului „Pacha” cu Jean Gabin, își permite să afirme, cu haz , că el preferă liftul până în sală), înconjurat de protagoniștii săi, o soție îmbrăcată în aceeași nuanță de roșu ca miticul covor și cu un decolteu mai mult decât generos, care să incite la alte remarci și care seamănă tot mai halucinant cu Sharon Tate (ucisă cu sălbăticie de o bandă de barbari și despre care amenință că dacă se aduce vorba, ori despre violul minorei din America , se ridică și pleacă) și a asistat la Vizionarea oficială, a unui film ingenios, plin de remarci care vor încânta mai ales breasla și le va învăța pe actrițe să nu se dea băt