de N. I. DOBRA

26 mai 2013 23:13

1 vizualizare

A-A+

Cu oarece întârziere - nu din vina mea! - am primit placheta de versuri: "Aluviunile poemului" (Editura Cenaclul de la Păltiniş, Sibiu, 2012) de Bogdan Dumbrăveanu (n. 1969, Mediaş), fiul cunoscutului artist plastic Petru Ovidiu Dumbrăveanu şi nepotul nu mai puţin renumitului pictor Dumitru Dumbrăveanu (1909-1990). Volumul este structurat pe şase "capitole", grupare pe care autorul a considerat-o necesară: Orizonturi şi treceri, Aluviunile poemului, Carul cu flori, Portretele Magdei, Cutia Pandorei, Poeme pur şi simplu, iar în loc de prefaţă având două poeme: Destin ratat (ars poetica) şi Arheologie. Distanţa, în timp, dintre noi, este de un sfert de secol, aşa că n-ar fi de mirare să nu-i înţeleg versurile şi, totuşi, câteva poeme mi-au plăcut. Reproduc două, pour la bonne bouche: "Vru să facă o cafea şi ieşi o plăcintă/vru să scrie un poem şi ieşi un avion de hârtie/vru să compună o scrisoare de dragoste şi ieşi un/comentariu literar/vru să-şi îmbrace o rochie şi se trezi într-un costum de/cowboy.../vru să-şi bată iubitul care râdea de ea alături/şi se surprinse îmbrăţişându-l, sărutându-l/vru să se lase cuprinsă de disperare/dar se pomeni râzând/căci ştia, de la un mare irlandez,/că e vai şi amar de femeia care nu a învăţat să/greşească cu graţie" (Despre greşeli). Poezia Sufletul, ca o felină captivă "îi este dedicată" Tigrului ucis azi la Sibiu (vă amintiţi "episodul" din Pădurea Dumbrava): "Oamenii sunt făcuţi din uri/şi frici ancestrale/transportate din peşteri şi colibe/în vile ori în/ghetourile numite azi cartiere/prostia are aşişderea/peste tot neobosite centre de iradiere/paşii-mi plimb des/prin pădurea de la marginea oraşului/cu aer răcoros şi proaspăt dintotdeauna/unde printre atâţia arbori totuşi/nu se poate ascunde/niciunde minciuna/unde liniştea e linişte/întreruptă destul de r