Din ordinul mamei, ofiţerii Direcţiei a V-a urmăreau pas cu pas şi „verificau contactele“ mezinului Nicu şi ale fiicei Zoe. Ca să-l rupă de „gaşcă“ pe Nicu, părinţii au încercat să-l canalizeze către politică.

Se petrecuseră schimbări şi în viaţa familiei Ceauşescu. Din încercările celor doi de a impune o altă imagine asupra familiei omului din fruntea ţării, diferită de stilul Kremlinului, rezultau schimbări diferit interpretate chiar şi în mediul lor.

Gata la poruncă

Obişnuit, soţii Ceauşescu plecau dimineaţa, fiecare cu maşină şi şofer personal, la locul de muncă: el, către sediul Comitetului Central de pe Calea Victoriei, ea la ICECHIM. La amiază, amândoi soţii serveau prânzul în reşedinţa din Primăverii. După somnul lui Ceauşescu de după masă, se întorcea fiecare la biroul lui.

În paranteză fie spus, imediat ce-a devenit director general al ICECHIM (1972), Elena Ceauşescu şi-a dorit un ambient pe măsură. A cerut renovarea biroului directorial şi modernizări în funcţionalităţile clădirii. Convinsă că toţi subalternii şi colaboratorii sunt nişte „hoţi“, a impus reducerea devizelor prezentate la mai puţin de sfertul valorii iniţiale, după cum a povestit Camil Roguski („Adevăruri interzise“, Lucman, Bucureşti, 2005). Mobilierul şi decoraţiile interioare fiind executate de întreprinderile socialiste care le încadrau în planul dat de partid, după voia ei ieşeau toate. Astfel că s-a simţit tot mai îndreptăţită să-i trateze cu superior dispreţ pe cei cu care venea în contact. La imaginea de fiinţă superioară ce şi-o crease au contribuit din plin slugărnicia şi linguşelile acelora.

Diabetul lui Ceauşescu

În 1973, lui Ceauşescu i s-a descoperit o creştere a glicemiei, debut al diabetului pe care-l va trata cu insulină doar de la începutul anului 1988. După mărturia prof. univ. dr. Tică Dumitrescu, specialistul trimis de ministrul