Recunosc, la început, Mazăre nu mi-a fost deloc simpatic. L-am considerat un măscărici, un filfizon arogant de la malul mării (unde, se ştie, şmecheria pe metru pătrat bate toate recordurile!). Şi nu am contenit să mă întreb, multă vreme, cum de-a reuşit el să-şi păcălească electoratul de l-au votat constănţenii de trei ori la rând ca primar?

Mulţi au gândit şi încă mai gândesc ca mine, credeţi-mă ce spun! Dar cum, în general, mă feresc să pun etichete înainte de a cunoaşte personal omul, m-am decis... să-l cunosc. Până la urmă, orice s-ar zice, Mazăre e un fenomen. Şi cum cel mai la îndemână instrument de cunoaştere este, în cazul meu, propria emisiune, am primit votul favorabil al echipei mele să riscăm un meniu de sâmbătă pe bază de... mazăre.

Nici nu mi-am anunţat bine intenţia, că au şi început să curgă reacţiile în ziare, pe site-uri, pe la colţurile străzilor, pe bloguri şi cam peste tot: "Şpăgăriţa Marina îi va ridica osanale nenorocitului de Mazăre!" – asta, într-un scurt rezumat ultradecent! În general, cochetez cu riscul şi în nici un caz nu mă dau în lături de la nimic atunci când ştiu că nu fac nimic rău. În consecinţă, câinii latră, caravana trece.

Sâmbătă, aşadar, tornada "Mazăre" s-a abătut şi la Televiziunea Română. Desigur că s-a vorbit mult şi despre fetele frumoase, şi despre vacanţele exotice cu care edilul Constanţei i-a băgat în boală pe toţi românii, şi despre costumaţiile sale extravagante şi maşinile ultrabengoase, despre sporturile extreme în care se avântă şi, din nou, despre femeile tulburătoare care-i stau în preajmă... Dar am descoperit şi frânturi dintr-un Radu Mazăre pe care, recunosc, începusem să-l intuiesc mai de mult: un bărbat care a citit munţi de literatură, a frecventat concerte de muzică clasică, un bărbat sensibil care-şi divinizează mama şi care plânge înlăuntrul său pentru fi