„Mândrii voevozi, ce-nvie din a cronicelor bracuri,

Fac să tremure cetatea nedreptăţilor de veacuri:

Crainici resbunării sânte, ce nu poate să-ntârzie,

Prooroci mărirei dalbe-a zilelor, ce vor să vie”...

Dan Despan este îndrăgostit până la patimă de Şcheiul natal, atât de îndrăgostit încât i-a dedicat sute de poezii şi i-a pictat căsuţele şi uliţele întortocheate pe care alerga desculţ cu prietenii în copilărie. Dan Despan adună de mulţi ani documente valoroase depre cartierul său. Cărţi, manuscrise şi tot felul de lucrări care atestă vechimea şi tradiţiile de viaţă ale scheienilor. „Majoritatea caselor aveau câte o grădiniţă sau chiar o grădină mai mare. De exemplu, o stradă se numeşte «Printre grădini« sau un alt exemplu «După Grădini». De multe ori copii mergeau la cireşi sau cum ziceai ceraşe, o grădină foarte mare era chiar cea a bunicii mele cu cireşi mari de tot şi buni, şi Grădina lui Din, printre grădini pe stânga unde este şi un izvor este grădina «A lui Din», toţi copii spuneau că «Mergem la Din», îşi aminteşte Dan Despan

Obiceiul junilor. Nu există scheian care să nu aibă o oarecare legătură cu obiceiul junilor. Dan Despan este membru al junilor bătrâni, grup căruia i-a dedicat şi o poezie. Îl doare când vede că dispar rând pe rând casele seculare.

Şi căsuţa de lemn a bunicilor materni a rămas doar în picturile lui Dan Despan. Mama lui s-a născut într-o veche familie de şcheieni, Zavici, de numele căreia se leagă troiţa cioplită în piatră, de la 1792, aflată lângă vechea casă părintească, intrată în memoria colectivă drept „Crucea de la Zavici”.

Tatăl său, Ioan Despan, era originar dintr-o familie de mocani din Satulung, Pe când Dan avea abia 8 ani, în 1950, tatăl este arestat, fiind condamnat la muncă silnică pe viaţă ani pentru „înaltă trădare”. Terminase Academia comercială şi lucra la uzina de camioane. Nefi