La aproape un sfert de veac de la însângeratul Decembrie ’89, democraţia noastră, zis participativă, e tot tânără şi neliniştită. Încă n-a trecut de majorat, mai crede, cu candoare, că tot ce zboară (prin fauna politicianistă de pe Dâmboviţa) se mănâncă. Încă mai e sedusă (şi adesea abandonată) de soiul acela de voluntarişti tupeişti, fără prea multă carte, haiduci la drumul mare al democraţiei, pentru care călcarea în picioare a principiilor şi normelor e suverană. Contează minciuna, şmecheria, tupeul cu care-i abureşti pe cei mulţi şi proşti, rapiditatea cu care ajungi la funcţii şi te pui pe căpătuială. De la actualul înaintemergător de la Cotroceni ne-au rămas câteva maxime de pomină: „Aici sunt banii dumneavoastră!”; „Împreună vom face istorie”; „Un fleac, i-am ciuruit”. Trei crezuri, aş zice trei piloni ai filosofiei politice băsiste. Deci, „istoria”, cu dumnealui la cârmă, ştim prea bine în folosul cui s-a făcut. Fraierii, vrei douăzeci de milioane, au fost cu paguba, deştepţii, camarila, cu privilegiile şi deliciile puterii lacome şi abuzive. Chestiunea cu „aici sunt banii dumneavoastră” s-ar traduce aşa: de banii noştri s-a ales praful, banii dumnealui şi ai oligarhiei băsiste au devenit vile, latifundii, afaceri veroase. Cât despre ciuruire, ce să mai spunem. A fost şi este constanta haiduciilor băsiste. Ultima ne-a servit-o, ce-i drept, la disperare, dar cu o parşivenie strigătoare la cer, în vara anului trecut, la referendum, când a reuşit să impună, cu sprijinul Bruxellesului, absurdul prag de jumătate plus unu din voturile înscrişilor pe listele electorale. O asemenea absurditate n-a fost permisă şi nu s-a întâmplat în celelalte ţări UE. Numai în România, ocârmuită de un astfel de personaj fără pic de scrupule, a fost posibil aşa ceva. Comisia de la Veneţia, care dă norme în probleme de democraţie, nu recomandă cvorum, necum, unul halucinant de 50