Drumuri şerpuite, pădure, aer proaspăt, Olteţul care încă mai pune probleme, dar tot frumos este. Doar că oamenii au rămas la fel de săraci, puţini dintre ei ridică lună de lună salariu să-şi permită măcar strictul necesar. Ceilalţi îşi chinuie zilele cu animalele, fac brânză bună şi-o vând prost, aşteaptă o minune să poată ieşi iarna din sat şi altfel decât pe jos şi, dacă se iveşte ocazia, pleacă cu totul, lăsând şcolile fără elevi.

La Voineasa te simţi departe de tot şi toate, chiar dacă, din Balş, nu faci decât puţin peste 10 kilometri, pe drum relativ nou, făcut prin SAPARD. N-o fi ca la munte, în staţiunea cu acelaşi nume, dar ochiul tot îl încântă pădurea care străjuieşte drumul. De bine, de rău, faţă de acum cinci-şase ani, Olteţul parcă nu mai mănâncă la fel de furios din grădinile oamenilor, de când s-au mai făcut ceva lucrări de regularizare. Gardurile au rămas, în cea mai mare parte, din ulucă, ogrăzile sunt la fel de bine măturate, grădinile îngrijite, animalele duse la câmp în fiecare zi. Izlaz este, slavă Domnului, iniţiativă nu prea, pentru că zecile de crescători de animale n-au reuşit nici până acum, spune primarul Ion Vasile, să-şi facă asociaţie şi să-şi ia în administrare păşunea. E bine şi aşa, sunt de acord sătenii, folosesc păşunea fără niciun ban, n-au nicio grijă... De fapt, griji ar cam avea, că în ultima vreme nu prea mai au unde să-şi vândă laptele, Balşul s-a umplut, în alte pieţe e greu de ajuns, iar cisterna care venea în vremea comuniştilor a rămas în amintiri.

„Era bine atunci, venea la poartă şi dai laptele. Acu’, ce să fac eu cu 40 – 50 de litri în fiecare dimineaţă?! Dau brânza de capră cu o sută de mii, da’ am la cine? Noroc că am opt porci şi dacă se strică, îi îngraş pe ei, altfel muncim degeaba ca proştii!”, explică în câteva cuvinte un „fermier” avantajele agriculturii moderne.

„M-am străduit să n