In 1930, Martha Bibescu a publicat o carte intitulata “2 portrete – Ferdinand al Romaniei si Anatole France”. Exista acolo si un al treilea “portret” – cel al autoarei – desenat de Jean Steriadi.
M-a interesat descrierea pe care Martha Bibescu a facut-o Regelui Ferdinand, pe care l-a cunoscut foarte bine. Ea insista asupra timiditatii sale, a insingurarii in ambianta politica complicata a Romaniei din timpul primului Razboi mondial, a complexelor sale alaturi de sotia sa, Regina Maria, “o fiinta stralucitoare si poate cea mai frumoasa femeie din Europa timpului acela”.
“Multimea nu-l iubeste, nu-l admira”. Regele este descris ca un expatriat, traind in Romania intr-o forma de exil. Pentru el, “patria si copilaria sunt totuna” si de aceea pentru el, nascut in Germania, a fost un greu sacrificiu sa lupte impotriva Germaniei. Din acest motiv, numele sau a fost sters din “cartea cea mare” a Hohenzollernilor, la Sigmaringen fiind arborat drapelul negru. La toate acestea, s-a adaugat relatia tensionata cu fiul sau Carol. Interesant este faptul ca Regele Ferdinand a acceptat sa poarte uniforma armatei romane dar nu s-a despartit niciodata de spada prin care fusese facut cavaler in curtea unei cazarmi din Potsdam.
Martha Bibescu mai povesteste pasiunea Regelui pentru carti dar si cea pentru cainii sai negri – cockeri – care-i stateau in permanenta in apropiere.
Interesanta mi s-a parut insa concluzia finala a Marthei Bibescu: “Romanii, din cauza atator certuri, ambitii, rivalitati criminale si erori, facuse ca scaunul domnesc sa nu mai poata fi dat in seama unui roman”. Cred ca acest destin ne-a urmarit – cu unele intreruperi- de-a lungul anilor.
SURSA: blog Adrian Nastase
