Vezi, la știri, cum te miri ce îmbogățit peste noapte împarte mâncare, haine și alte pomeni sărmanilor. Gigi Becali a dus pomana la un apogeu inimaginabil! Se dau milioane de euro la biserici cu speranța mărturisită de iertare a păcatelor. Dar nu de el este vorba!
Piticul bonom rotofei își comprimase de la o vreme caritatea în formă de „colebil”. O folosea ocazional după o masă copioasă, a se citi un contract gras sau o țeapă financiară. Nu că ar fi avut vreo greață particulară, spune acum, de pe canapea, în timp ce își aranjează absent o șuviță pe fruntea pleșuvă. Și totuși greața l-a adus. Amețelile. Durerea de ceafă atroce. Tensiunea arterială crescută. „Am sute de angajați, îți dai seama...”, mărturisește apăsat de griji.
Observi o ușoară genă recesivă de ciurdar, lipsesc doar ciomagul și câinii. Transhumanță tradițională pe fonduri grase. Grase ca ceafa lui dublă. Își dă seama de privirea din fața lui care zăbovește pe trăsăturile rubiconde. Zâmbește jenat: „E de la stress. M-a pus și nevasta să merg pe bandă!”. Izbucnește apoi nestăpânit și gol de nădejde: „Doctore ce mă fac? N-am greșit nimănui! (un prim neadevăr). Am dat și la văduve și la săraci! Am donat 10 mii de euro căminului de bătrâni de la mine! În fiecare duminică mă duc la biserică. Mă știu toți popii! Știi câți vin la mine de Sărbători cu colindul? E coada până la drumul european!”.
Debut de Mecena în devenire
Copil de pripas al capitalismului, micul afacerist și-a început ascensiunea cot la cot cu furnicile anilor ’90. Blugi din Turcia. Spray-uri și săpunuri de la unguri. Contrabandă cu țigări. Făcea Ungaria de două ori pe lună cu un Opel Vectra cu portbagaj dublu. „Am fost om cu vameșii, mă știau ca pe un cal breaz!”. Îți dai seama că nu se laudă când spune că a dat de trei ori peste cap kilometrajul Vectrei într-un singur an. Foame? „Aveam, dom’ doctor, de ce să mint..., mi-a
