Pe InimăRea îl ştiţi, cei mai mulţi, ca postator. Tot aşa l-am cunoscut şi eu. Am aflat mai tîrziu cum îl cheamă şi că scrie proză. Apoi am şi citit ce scrie, de m-a făcut să mă scarpin în cap şi să mă întreb dacă n-are o dublă identitate. N-avea aer de debutant şi din postările lui mi se părea că e dintr-o generaţie cu optzeciştii mei. Doar că nu-şi împacheta proza în fixurile optzecismului, altfel avea aceeaşi ureche ciulită la vorbirea cotidiană şi avea, parcă, aceeaşi dorinţă literară, ca optzeciştii, de a schimba lumea prozei, aducînd în ea personaje, situaţii şi diverse chestii mai subţiri, de-astea cu metafizica, pe care înainte nu le-ai fi crezut demne de marea literatură, aşa cum am fost învăţaţi de criticii autohtoni că ar fi ea. Asta însemnînd mari teme, nu un mare talent care poate face din orice temă un prilej de capodoperă. Mă aşteptam, după prima carte a lui InimăRea, ca acest romancier cu debut întîrziat, dar cît se poate de convingător, să rupă inima tîrgului literar, şi nici acum nu izbutesc să pricep de ce nu s-a întîmplat încă asta. Între timp, InimăRea a mai recuperat ceva din întîrzierea cu care a debutat. E la al doilea roman. Şi cred că acum îi va convinge şi pe bănuitorii care prima oară şi-or fi închipuit că a nimerit-o, pe lipsiţii de umor pe care stilul său slobod la alegerea cuvintelor i-o fi făcut să creadă despre el că vrea să-i stîrnească, ca şi pe prudenţii care n-au riscat după prima lui carte să constate că au de-a face cu un romancier care nu că merită, ci trebuie să fie adus în primele rînduri. După mine, InimăRea, acest recuperator literar al propriului său destin, va deveni unul dintre romancierii despre care vom mai vorbi şi scrie şi unul dintre acei puţini care chiar lasă o urmă inconfundabilă în nisipurile altfel mişcătoare ale literaturii noastre. Drept care mă declar fericit că InimăRea a postat aici. @N_P