Totul a început în 1894, când românii ardeleni au hotărât să adune bani din care să ridice un mausoleu, la Ţebea, acolo unde este îngropat Avram Iancu. A urmat un şir de procese deschise de autorităţile maghiare, care s-au finalizat cu condamnări pentru gazetari români şi amenzi usturătoare pentru ziarele la care activau.
În ziarul „Tribuna” din 5 aprilie 1894, se spunea că „fiecare să subscrie care cât poate”, iar banii să fie trimişi la redactorul responsabil, Tit Liviu Albeni. Banii urmau a fi folosiţi pentru ridicarea unei cruci pe mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea. Tot din aceşti bani ar fi urmat să prindă contur şi o statuie ecvestră, la Câmpeni, oraş în care a fost cartierul general al „Crăişorului munţilor" în timpul Revoluţiei de la 1848. Îndemnul a fost preluat de publicaţiile româneşti din Imperiul Austro-Ungar, şi de ziarele din România.
Adunarea banilor: donaţii particulare şi vânzarea insignelor tricolore
În paralel, câteva zile mai târziu, la Abrud, în judeţul Alba, avocatul Alexandru Filip a organizat o întâlnire de taină. Aşa a luat fiinţă un comitet, format din 26 persoane, ce avea misiunea să adune bani în acelaşi scop. Potrivit profesorului Ilie Furduiu, sarcina edificării monumentului a fost asumată de Comitetul Cetral al Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria.
Cu strângerea banilor a fost împuternicit Tit Liviu Albini, „candidat de avocat”, din Sibiu. Apelul a avut rezonanţă în rândul românilor din Transilvania, Banat, Bucovina, România, dar şi a studenţilor din centre universitare europene. În noiembrie 1894 se adunase o sumă de 1990 florini, 36 creiţari, 223 lei şi 50 bani... În vara anului următor, un grup de tinere din Sibiu au tipărit insigne tricolore pe care le răspândeau în public cu diferite ocazii. Sumele adunate ajungeau tot în acest fond.
Reacţia ungurilor
