Încheierea unei ediţii de Liga Campionilor aduce după sine şi un iz de tristeţe fiindcă anunţă vacanţa. Şi aici nu suntem la şcoală, să ne bucurăm de vacanţă! Finala dintre Bayern şi Borussia a început sub semnul lui Klopp. Numai inteligenţa acestui tehnician a putut face ca după un sfert din meci bavarezii să fie reduşi la condiţia de sparring-partners. Borussia avea cinci cornere la zero, şuturi la fel, din care se alegeau vreo două-trei ocazii. Bineînţeles, fotbaliştii lui Bayern s-au scuturat, dar n-au lăsat senzaţia aceea de echipă invincibilă, fără punct slab, aşa cum se autocaracterizau. Dar asta a fost spre avantajul nostru, al spectatorilor, că ultimul lucru pe care ni-l doream era o finală în sens unic. Repriza a doua a adus şi golurile, jos pălăria pentru cele ale lui Bayern, dar... Iată că nici de data asta arbitrajul nu putea să treacă neobservat! Italianul Rizzoli n-a arătat stofă de arbitru mare atunci când a dictat penalty la faultul lui Dante asupra lui Reus, deoarece cartonaşul galben era în afara oricărei discuţii. Pentru mai puţin, Nani a fost expulzat direct la Manchester-Real! Prostii rămase nepenalizate au mai făcut Ribery şi Lewandowski, reacţionând după faulturi, francezul la nervi, ca de obicei, iar polonezul mai parşiv, „din greşeală”. Junele Muller putea să fie el eroul meciului, dar a trimis o minge incertă prin faţa porţii după ce driblase şi portarul, scoasă din alunecare de Subotic din faţa lui Robben, apoi a insistat să continue la o fază în care putea obţine fault de ultim apărător (nu şi penalty, aşa cum decretau comentatorii de la TVR). Meciul s-a încheiat brusc şi oarecum nemeritat, după tiparul Ligii Europa. Mai mult, uluitoare paralela dintre cele două finale: favoriţii deschid scorul în minutul 60, egalarare în minutul 68 din penalty (!), iar golul decisiv cu un minut mai grăbit, 89 faţă de 90! Atunci s-au îmbulzit