de Laura BUCIU
27 mai 2013 22:19
1 vizualizare
A-A+
"Pentru unii, puşcăria este un iad. Pentru mine a fost o experienţă pe care, vă spun drept, dacă nu aş fi avut–o, aş fi regretat–o”. Aşa îşi începe Ioana Maria Vlas povestea vieţii ei. A vieţii care curge altfel de când zbuciumul oraşului, agitaţia în care a trăit femeia de carieră, nu se mai găsesc în fiecare „azi” pe care îl trăieşte ea la 50 de km de Sibiu. De vreo 3 ani, Ioana Maria Vlas trăieşte liniştită în Nou Român, satul despre care, atunci când vorbeşte, pare să fie însuşi Raiul pe pământ. A ajuns pe aceste meleaguri într–o lună de mai şi Făgăraşii care se văd din curtea casei care i–a fost pusă la dispoziţie de o prietenă, Oltul, la care se duce, uneori, la pescuit, dar şi vecinii, care se adună duminica la ea în ogradă, îi fac viaţa mai frumoasă. Vorbeşte cu detaşare de FMI, de SovInvest, şi totul este foarte clar în mintea ei. Spune că după 12 ani, lumea a înţeles că banii nu sunt la ea, că între averea ei şi averea altora este o mare diferenţă. Astfel că acum, când se îndreaptă spre 70 de ani, spune că e liniştită şi împăcată. Şi dacă se teme de ceva, în niciun caz acel lucru nu e moartea.
„Pârnaiele fac bine. La răcoare, te conservi!”
Am găsit-o pe Ioana Maria Vlas în faţa porţii. Ne aştepta. Nu ştia dacă am reuşit să găsim drumul. „Acum trei ani, nu era pe GPS. Acum e", ne spune ea, supărată oarecum că satul care i-a devenit atât de drag nu are nici măcar o tablă care să îi anunţe pe cei ce ajung aici că au intrat în sat. "Eu am umblat mult în lume, dar eu când am văzut cum se văd Făgăraşii, am zis că Elveţia este vax pe lângă ce este aici. Plus că aici sunt oameni de o cădură deosebită. Sunt extraordinari. Eu mă înţeleg extraordinar cu ei. E adevăat că majoritatea sunt de vâsta mea, că satele-s pustii, că toţi sunt duşi în Italia, Germania, în Spania,
