Au trecut trei ani și jumătate de când a fost semnat acordul de mic trafic de frontieră între Republica Moldova și România. Peste un milion de cetățeni care locuiesc pe o rază de 30 km de frontiera moldo-română au primit dreptul de a călători fără viză în localitățile apropiate din România, pe baza unui permis. Cu toate acestea, deși au auzit de micul trafic de frontieră, mulți moldoveni de pe malul Prutului nu se grăbesc să meargă la consulatele românești ca să-și perfecteze actele.
Din satul Sârma, raionul Leova, toți tinerii au plecat. Așa spun oamenii pe care îi întâlnești pe uliță. Unii au mers la studii, iar alții, majoritatea, la construcții în Rusia. Cei care au rămas fie că lucrează cu ziua, fie că au un serviciu stabil în Leova. Proprietarul magazinului din centrul satului ține un caiet cu lista celor care i-au cumpărat produse pe datorie. Altfel, susține el, e imposibil să ai vânzare în sat. De la Sârma până la Prut sunt doar câțiva pași. Întrebați de micul trafic de frontieră, sătenii stau puțin pe gânduri și zic că auziseră de așa ceva… „Știu cei care se interesează”
Anatolie are vreo cinci cumnați și peste 30 de fini. Și mai are un magazin de produse de uz casnic în Sârma. Își cunoaște bine satul și regretă că nimeni nu investește în localitate și că multe pământuri rămân neprelucrate. Permisul de mic trafic de frontieră l-a ajutat să facă mai multe deplasări în România. „Am avut permis timp de doi ani. Pe mine, ca om de afaceri, m-a ajutat. Deseori mergeam la Galați și în alte orașe ca să cumpăr marfă. E un lucru bun. Mai mulți și-au făcut permis de mic trafic de frontieră, dar nu se prea duc în partea ceea, pentru că nu au când sau nu au cu ce. Știu de micul trafic cei care se interesează”, susține Anatolie. „Nu vrem să umblăm pe drumuri”
„Prima dată aud de la dumneata. E gratuit? Noi bătrânii nici nu știm”, îmi răspunde Dorina, o
