Până acum câţiva ani, tursimul cinegetic era şi în Timiş una dintre sursele deloc neglijabile de atragere de venituri în judeţ, partidele de vânătoare organizate de Agenţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi strângând destul de mulţi vânători cu bani din statele vest-europene. În prezent reprezentanţii A.J.V.P.S. spun că turiştii străini interesaţi de vânătoare au devenit o raritate, în primul rând din cauza crizei.
O pasiune scumpă
Nu este un secret faptul că vânătoarea nu este o pasiune ieftină. De aceea şi este practicată de puţini români (aproximativ 50.000, în mare parte, cu venituri peste medie) cărora li se adăugau, până în urmă cu câţiva ani, câteva mii de vânători străini (atraşi aici atât de fauna bogată, cât şi de preţurile mai mici decât în vestul Europei).
În România, la vânătoarea legală, pentru fiecare animal împuşcat, vânătorul trebuie să achite o taxă către asociaţia de vânătoare care administrează fondul cinegetic respectiv, taxă care începe de la câţiva euro pentru o pasăre, câteva zeci de euro pentru un iepure sau o vulpe, câteva sute de euro pentru un mistreţ şi poate ajunge la multe mii de euro pentru trofeele deosebite de cerb sau urs.
Conform unor surse din domeniu, raportat la cantitatea maximă de vânat admisă în sezonul 2012-2013 (circa 2,3 milioane de păsări şi 225.000 de mamifere), s-a încasat din tarifele de împuşcare o sumă cuprinsă între 20 şi 40 de milioane de euro.
Tarifele plătite de vânători constituie cea mai importantă sursă de venituri pentru asociaţiile de profil. Din acestea o bună parte erau reprezentate de taxele plătite de vânătorii străini. Din păcate, spune Cornel Lera, preşedintele A.J.V.P.S. Timiş, turiştii care vin în judeţ să vâneze au ajuns să fie o raritate.
“În anii trecuţi, de exemplu, până la acest moment aveam cel puţin 30 de căpriori
