M-am întâlnit ieri cu cineva şi, mai în glumă, mai în serios, se întreba retoric dacă soţia directorului CEO va participa la grevă, pentru că şi ei, fiind lucrător TESA, i-a fost diminuat salariul. Bună glumă, mi-am zis. Numai că ea trădează paradoxul în care s-a ajuns. Am tipărit în urmă cu câteva luni o carte al cărei titlu este următorul: „România, sfâşiată de interesele străinilor şi de prostia românilor”. Sunt mândru de mine că am avut inspiraţia să dau un asemenea titlu, însă trist deoarece reprezintă o stare de fapt. Acum, când se duce o bătălie, poate ultima, cu cei care au interese evidente să falimenteze CEO, sunt unii care, pentru mine, în mod inexplicabil, prin acţiunile lor, favorizează din interior dezmembrarea acestei structuri economice. Să simplificăm la maximum acest tablou care poate avea un sfârşit dramatic pentru România.

1. FMI-ul a pus presiune pe Guvern să privatizeze CEO. Singurul argument pe care îl poate folosi Guvernul împotriva intereselor străinilor este cel cunoscut: Nu privatizăm societăţile care se află pe profit. „Pe profit, ziceţi”?! par a-şi râde în barbă cei de afară. „Ei lasă, că nu o să mai fie”, îmi pare că sună continuarea.

2. ANRE-ul, în mod inexplicabil, însă vădit dubios, a îngenuncheat CEO-ul prin faptul că a refuzat nejustificat să introducă în sistem energia produsă de această companie. Ori, în condiţiile în care nu poţi să vinzi ce produci, este clar că, în termen scurt, faci implozie. Cu interese pe interese călcând, cam toate companiile concurente CEO-ului au angajaţi în posturi de conducere foşti deţinători de portofolii în ANRE. Şi în toată această bătălie crucială se trezesc unii dispuşi să facă grevă pe motiv că li s-au diminuat salariile, în sensul că, de la 200 de milioane de lei au ajuns la o retribuţie lunară de 50 de milioane lei. Asta e tot ce mai lipsea! Te întrebi dacă aceşti oameni sunt raţ