Asistam, in ultimii ani, la recidiva negationismului securisto-comunist. Discursul dreptei romanesti trebuie sa fie unul al adevarului istoric, sa tina piept acestei ofensive a nesimtirii.

Securitatea a fost instrumentul criminal care, intre 1948 si si 1989, a pus in aplicare planurile criminale ale partidului comunist. Public aici un fragment din concluziile "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania" (volumul a aparut in 2007, coordonat de Dorin Dobrincu, Cristian Vasile si de mine, la editura Humanitas). Mai mult decat socant, Presedintele executiv al unui Institut menit sa studieze crimele comunismului (dl Andrei Muraru, presedinte executiv al IICCMER) face declaratii calomnioase la adresa unor istorici ai comunismului intr-o publicatie deschis revizionist-securista.

"Antioccidentalismul PCR şi al Securităţii a rămas neschimbat după moartea lui Gheorghiu-Dej, fiind acum chiar potenţat de aspiraţiile lui Ceauşescu de a fi privit drept un lider al „luptei anti-imperialiste” pe plan global. Mult-trâmbiţata „democraţie muncitoresc revoluţionară - unică în felul ei”, contribuţia lui Ceauşescu la demagogia despre democraţia socialistă, nu era decât un paravan retoric pentru perpetuarea unui regim totalitar închistat, sufocant şi obtuz.

Teoria marxistă respingea aşa-numitele „libertăţi formale” drept mofturi burgheze. În numele acestei „democraţii de masă”, de fapt un colectivism oligarhic, spre a relua termenul propus de George Orwell în romanul 1984, se călca în picioare demnitatea fiinţei umane şi se batjocoreau drepturile sale inalienabile. „Omul nou” glorificat de propaganda regimului era de fapt fiinţa total pliabilă, fără şira spinării şi fără un sentiment al responsabilităţi.

Una dintre cele mai grave moşteniri ale comunismului o reprezintă tocmai această larg-răspândit