Creştin ortodocşii îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul, făcătorul de minuni şI, deopotrivă, pe Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul. Sinaxarul ne spune că Sfântul Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690. A fost crescut în evlavie şi dragoste pentru Biserica Domnului iar la maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I, participând la războiul ruso-turc. “În timpul Campaniei din Prutsk, în 1711, el, împreună cu alţi soldaţi, au fost capturaţi de tătari şi au fost predaţi comandantului cavaleriei turceşti. Acesta i-a dus pe prizonierii ruşi în Asia Mică, în satul Prokopion. Turcii au încercat să-i convertească pe soldaţii creştini la credinţa musulmană prin flatări şi ameninţări iar cei care nu au primit au fost bătuţi şi torturaţi. Alţii însă, au renunţat la Hristos şi au devenit musulmani, în speranţa că-şi vor îmbunătăţi soarta. Sfântul Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunătăţilor lumeşti, suferind cu curaj umilinţele şi bătăile. Stăpânul său îl tortura frecvent în speranţa că sclavul va ceda şi va accepta islamismul. Sfântul Ioan a fost neînduplecat în hotărârea sa, spunând stăpânului: «Nu mă vei putea întoarce de la credinţa mea prin ameninţări sau cu promisiuni de bunătăţi şi bogăţii. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă laşi să-mi urmez liber credinţa. Mai degrabă îţi dau capul meu decât să-mi schimb credinţa. M-am născut creştin şi am să mor creştin.»

Cuvintele înălţătoare şi credinţa tare, precum şi smerenia şi umilinţa Sfântului Ioan au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace şi nu l-a mai forţat să renunţe la creştinism. L-a pus să stea în grajd cu animalele de care avea grijă şi Ioan era foarte bucuros să se nevoiască în grajd şi să aibă ca pat ieslea, aşa cum s-a născut şi Mântuitorul.”, aflăm din volumul “Vieţile