Interesantă ideea medicului chirurg Virgil Răzeşu de a publica un volum în care să comenteze delaţiunile la care s-au pretat o parte dintre amicii sau cunoscuţii lui dintr-o anumită perioadă a vieţii sale profesionale şi sociale petrecută la Spitalul din Piatra Neamţ sau pe unde a mai călătorit. Autorul cărţii “Umbra noastră cea de toate zilele” (Editura Răzeşu, 2013) a parcurs cele două dosare masive cu turnătorii la adresa lui, din perioada aprilie 1985 – august 1988, adică Dosarul de urmărire informativă nr. 1101 privind persoana “Radu”, numele lui de cod cu care l-au “botezat” ofiţerii de securitate de atunci. Evident, omul a avut şocuri puternice în momentul când a văzut că oameni apropiaţi, “de casă”, povesteau celor care “construiau” dosarul despre ceea ce vorbea sau făcea acesta la serviciu, acasă, sau prin alte locuri. Şi nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că la acest dosar au contribuit exact 30 de persoane: Angelescu, Carmen, Coca, Cornel, Crina, Dragoş, Fănică, Florentina, Florescu, Gatu, Horaţiu, Ioana, Ionescu, Lidia, Lili, Liviu, Mihaela, Mircea, Radian, Radu, Roza, Rodica, Sanda, Sandală, Sîrbu, Săndescu, Simionescu, Simona, Teodora, Tudor. Le-am scris întru amintirea unora care mai sunt printre noi… “Păcat Domnu` Liviu!” Comentariile celui vizat sunt când acide sau persiflante, când nostalgice sau dojenitoare: “Păcat Domnu` Liviu! Sau, mai bine zis, dezolat. Până la confirmarea identităţii de către CNSAS, din douăzeci de persoane (spun asta la întâmplare), aţi fi fost ultimul la care să mă gândesc ca informator. V-am considerat întotdeauna un om superior, spirit ales, deasupra unor scârţa-scârţa pe hârtie, capabil să discearnă între delaţiunea abjectă, colportarea mizerabilă şi zvonul de colţ de stradă…” Ce scria acest Liviu, din casa “Teodora” (probabil una din locaţiile conspirative ale instituţiei), la 9 aprilie 1986, ora 12,30, securiştil