Pe departe, dintre toate felurile de bucate puse pe masa de protocol la Nedeia din Dealu Babii, unul le-a bătut pe toate, cum se zice. Aş fi jurat, cu gura plină, că e unul tradiţional din zonă, dar era cât pe ce să rămân cu îmbucătura-n gât când mi s-a spus că nici vorbă de asta.
După ce părintele
Mănăsuc Zgârcea le-a binecuvântat şi le-a stropit cu agheazmă, personalităţile de vază invitate la nedeie au fost poftite de către primarul Gheorghe Ile să se înfrupte din mâncăruri şi să se cinstească cu ţuica dintr-o ploscă originală.
Slăninuţa, şunculiţa,
cârnaţii, dar, mai ales, caşul care a fost o minunăţie, toate bucatele astea, asezonate cu ceapă verde şi roşii, au fost introduse rapid în aparatul digestiv al fiecăruia dintre participanţii la festin. Şi, printre îmbucături, nu mai conteneau laudele aduse persoanei care le-a realizat. Bun caşu', măi, are cheag bun. Da' ştii că are cheag, nu vorbă!
Nu, nu sunt
făcute de vreaun momârlan de pe aici, mi-a răspuns cineva căruia îi cerusem lămuriri în privinţa asta. Aşa am aflat că localnicilor li se sugerase să pregătească un fel sau două de bucate tradiţionale, dar, ulterior, nimeni nu a mişcat nimic. Aşa că tot ce s-a mâncat a fost adus din oraş. Mai exact de la hanul de pe strada Căprioarei al lui Dănuţ Blaga. El fiind, de fapt, autorul de drept al halelii expuse pe masa la care au fost invitate persoanele cu obraz subţire.
Cum, însă,
Dănuţ Blaga îşi dă, de obicei, caprele la păscut, împreună cu cele ale lui Gheorghe Ile, este posibil ca laptele din care a fost făcut caşul care ţi se topea în gură să provină şi de la unele, şi de la altele. Lucru fără prea mare importanţă, la o adică, din moment ce cam aceeaşi întrebare ţi-ar fi pe buze şi dacă ar veni vorba de virşlii care ies din carnea aceloraşi animale şi cu care Ile i-a servi
