Îşi imagina, până mai ieri, cineva în ţara asta, că PDL ar putea respira fără Traian Băsescu sau viceversa - T.B. fără PDL? Legătura ombilicală funcţiona ca o axiomă politică de netăgăduit, iar separarea era de neînchipuit. Alaltăieri (duminică, 26 mai), în ograda din str. Modrogan, a fost mare moment aniversar. Partidul (fost) de suflet al dlui Băsescu, dar fondat de Petre Roman, şi-a celebrat 20 de ani de la înfiinţare. Prilej de bilanţ, dar şi de mobilizatoare proiecţii de viitor. Petre Roman, fost lider naţional, plecat de mult timp din partid, nici gând să fie invitat. Altcineva, personaj de marcă, sunt sigur că a primit invitaţia, însă cunoaştem că respectiva persoană, recte locatarul de la Cotroceni, a dat cu anatema peste PDL-ul care n-a vrut-o pe Lenuţa Udrea şi l-a preferat pe caporalul Blaga. Era de aşteptat ca la un asemenea afront (impardonabil), părintele fondator şi tutelar să răspundă cu ignorarea totală a evenimentului. Din solidaritate cu înţeleptul cârmaci al naţiei şi comuniune sufletească cu acesta, Emil Boc şi-a găsit şi el „ocupaţie” pe la Cluj şi n-a onorat cu prezenţa aniversarea din str. Modrogan.

Am urmărit cu oarecare interes ştirile, secvenţele televizate de la festin şi mă explic şi de ce am făcut-o. Chiar dacă trece prin momente grele (de decădere în audienţă şi în sondaje), PDL nu e de ignorat ca o a şaptea spiţă la căruţă. Rămâne, pe eşichier, a treia sau a patra forţă politică. A fost de mai multe ori la guvernare, iar între 2009-2012 a avut perioada sa de glorie ca pianul principal al administraţiei băsiste. Am băgat de seamă că aniversarea de alaltăieri a fost tensionatăşi tristă, nu ca agapele şi bairamurile de anii trecuţi, cinstite cu prezenţa de tătucul din deal. Însă, chiar în lipsă, duhul Băsescului a plutit peste adunarea din Modrogan, asemenea duhului sfânt, planând peste ape, ca-n Sfânta Scriptură. În mod