Ceea ce mi s-a întâmplat e de-a dreptul halucinant!
La început mi s-a părut o glumă bună. Am râs chiar, gândidu-mă ce imaginaţie zburdalnică au jurnaliştii de astăzi. Apoi, când în discuţie au fost avansate şi sume de bani, am rămas împietrită: tânărul din faţa mea vorbea cât se poate de serios...
Dar... să vă povestesc. Dădusem, se pare, peste afacerea vieţii mele. Mi se propunea o căruţă de bani (salariul meu de la TVR multiplicat de câteva ori!) pentru un subiect a cărui protagonistă ar fi urmat să devin. "O bombă de presă!" - cum ar spune amatorii de senzaţional. Nu trebuia decât să joc într-un mic şi nevinovat scenariu: paparazzii publicaţiei respective urmau să mă surprindă, la ceas de seară, în faţa casei mele, despărţindu-mă tandru de un bărbat misterios. Altul, fireşte, decât cel care îmi este acum alături. La pachet ar mai fi apărut câteva astfel de "instantanee": noi doi - într-o maşină luxoasă (evident, cu număr indescifrabil!), apoi El - ieşind din blocul meu, în fine, noi doi - la o măsuţă retrasă, într-o cafenea, şuşotind... Povestea era simplă: Marina Almăşan, surprinsă în ipostaze incendiare (!?!) cu un bărbat misterios! Clasic. Am mai văzut acest gen de abordare aplicat atâtor altor vedete. Oare au fost tot "făcături"?
"Şi... cine ar urma să fie «bărbatul misterios»? Îl cunosc?" - am intrat eu în joc pentru a vedea până unde merge tupeul ziaristului pe care-l ştiam de mult, ba chiar colaborasem de câteva ori pe diferite proiecte de succes. "Poate fi un anonim sau putem alege o altă persoană publică. Chiar dacă ne va costa puţin mai mult! Dar impactul va fi, cu siguranţă, mai mare. După care, ceva mai încolo, vom dezvălui că, de fapt, misteriosul domn era fratele tău sau cam aşa ceva...". "Păi, şi dacă e persoană publică, ce explicaţii găsiţi?" - am continuat eu jocul, uşor îngrozită de ceea ce înţelege
