Primăvara Simfonică va veni în: Craiova, Ploieşti, Piteşti, Arad, Timişoara, Oradea, Cluj şi Râmnicu-Vâlcea
“O personalitate este aceea care se dăruieşte, nu se justifică”, spunea Petre Ţuţea. Tudor Gheorghe se tot dăruieşte, indiferent de anotimp, iar “Primăvara (Simfonic)” a început pentru el pe 14 mai (la Iaşi) şi se termină pe 10 iunie (la Râmnicu-Vâlcea). “S-ar putea ca la anul să fac în iarnă un spectacol despre vară, că nu se ştie ce se mai poate întâmpla”, se amuză olteanul universal.
■ Jurnalul Naţional: Vă aflaţi într-un turneu care nu se mai termină!
■ Tudor Gheorghe: Şi eu am vaga senzaţie că nu se mai termină (râde). Dar nu-mi displace. O ţin dintr-un turneu într-altul. Am o viaţă splendidă. Mai am totuşi momente în care mă gândesc la alte spectacole, mai şi studiez, mă odihnesc.
■ După 10 ani, aţi revenit cu “Primăvara Simfonic”. Ştiu că nu faceţi nimic întâmplător. De ce tocmai acum?
■ Copiii care au fost acum zece ani la concertul meu aveau 7 anişori, receptează altfel ideea că au “înnebunit salcâmii”. Pe de altă parte, domnul Marius Hristescu s-a maturizat, din punct de vedere componistic, şi mi-a spus că l-ar tenta să reîmbrăcăm “Primăvara Simfonic”. Ceea ce am şi făcut. Am introdus şi patru poeme noi, printre care se numără şi unul scris de mine – “Primăvara supărată”. Este cam dură, iată cum sună: “Şi dacă tot încerci să treci/ pe unde ai fost,/ când ai mai fost/ Rămâi aşa cu ochii reci/ şi nemiloşi/ că n-are rost să încerci din nou/ să ne înfiori cu flori/ strânse-n cununi/ Când noi suntem încrezători în vorbe goale/ şi-n minciuni/ Domnişoară primăvară,/ mă iartă, sunt nebun/ Avem tot ce vrei prin ţară,/ Funii bune şi săpun/ N-am uitat să facem/ nodul ştreangului de spânzurat/ Nu găsim creanga sau ciotul,/ că pădurea s-a tăiat”...
■ Aţi rostit Tatăl Nostru pe scenă!
■ Da. În cadrul poemului
