"Să-ţi dai demisia sau să fii dat afară? Răspunsul depinde de ce anume te interesează, reputaţia sau banii. E bine pentru reputaţia ta să-ţi dai demisia, dar dacă faci asta s-ar putea să nu mai ai acces la compensaţiile pe care le poţi primi dacă eşti dat afară”.
Ceea ce cunoaşte instinctiv orice angajat, fie că e menajeră sau director de multinaţională, au teoretizat specialiştii americani în Resurse Umane, în majoritate femei. Întrebarea este însă dacă varianta “să-mi dau demisia?” trece vreodată prin capul unui angajat suficient de norocos încât să nu fi fost dat afară deşi nu a produs nimic luni de-a rândul.
Să luăm exemplul Ilie Stan, un caz particular dintr-o castă, fotbalul românesc, în care cei care împrumută cluburile pun un antrenor, însă ştiu deja şi cine va fi înlocuitorul înlocuitorului acestuia. Din start, Ilie Stan ar trebui să se considere norocos pentru că, deşi Concordia nu a mai bătut pe nimeni în Liga 1 din 23 noiembrie 2012 - o serie inadmisibilă chiar şi după standardele Severinului - el a putut să termine sezonul pe bancă.
Luni seară, în ultimele minute ale meciului pierdut, evident, de Chiajna cu Pandurii, pe faţa lui Stan se aşezaseră neputinţa şi resemnarea. Nefericitul antrenor gusta fără chef umilinţa greţoasă a retrogradării, o posibilitate care nu se întrevedea la acel 0-6 dubios cu Steaua, prima din cele 16 partide consecutive fără victorie.
Explicaţii pentru vrie se găsesc, sunt destule. Echipa atât a putut, ce poţi să faci cu jucători de duzină?, Stan nu a dat de urma secretului magic găsit de Reghecampf la Chiajna, arbitrii au fost contra, barele la fel, Niţă era cu gândul la regăsirea cu acelaşi Reghe. Mai rari sunt antrenorii români, englezi, germani sau andorezi care îşi dau demisia cu eleganţă şi demnitate atunci când echipă intră într-o criză profundă. Aici mai vine o explicaţie. “Trebuie să dau b
