“Cum, nu o ştii pe Oniga? E o tipă cu curul atâta (aici desface larg braţele), plină de aroganţă, cu o privire dispreţuitoare. Când mi-a retrogradat handicapul, am întrebat-o dacă tiroida mea extirpată a crescut de anul trecut şi până acum. Mi-a spus, calmă, să revin la anul, să aduc mai multe documente, poate revin la gradul accentuat”. Eu nu o cunosc pe doamna Oniga, şefa Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap de la DGASPC Prahova, dar aşa mi-a descris-o cineva care a avut de-a face cu ea. În primul an de când a devenit handicapată, respectiva persoană a primit grad accentuat, pentru că i se extirpase un organ. Pe baza certificatului de handicap, a primit vreo 270 de lei lunar. Anul următor, doamna Oniga a decis că starea pacientului este mult mai bună, că tiroida lipsă funcţionează mult mai bine, aşa că a redus gradul de handicap, ceea ce a dus la scăderea ajutorului financiar de la 270 la 30 de lei.

Cam aşa funcţionează lucrurile la DGASPC Prahova de ani de zile: oameni cu organe extirpate, cu membre amputate, cu boli incurabile au fost puşi pe drumuri, evaluaţi, reevaluaţi şi răsevaluaţi, “specialiştii” au constatat anul ăsta că sunt mai rău, anul viitor că sunt mai bine, deşi starea lor era fix aceeaşi, ba poate chiar mai nasoală. Asta e pentru prostime.

Pentru şmecheri însă, pentru ăia care au ştiut să se “descurce”, care au aflat cât de încăpător poate fi buzunarul Onigăi şi cât de înţelegătoare poate fi ea atunci când vrea cu adevărat, lucrurile stau cu totul altfel. Şi nu spunem asta aşa, pentru că ne-a suflat nouă o sursă, ci pentru că fix asta reiese din referatul procurorilor DNA care azi au săltat-o pe Viorica Oniga acuzând-o de luare de mită.

Reţeta clasică a handicapatului

Vă amintiţi de vremurile memorabile în care, dacă se închidea fabrica sau uzina comunistă la care lucrai, ieşeai la pensie la patruzeci