A cam început să se ofilească amiciţia dintre Ponta şi Antonescu. (Nu cît speră Traian Băsescu, dar orişicît!) Amîndoi vorbesc din ce în ce mai mult despre ceea ce-i separă şi tot mai puţin despre ceea ce-i ţine împreună. Chiar şi cînd reîncălzesc împreună, în public, ceaiul unităţii USL, îşi mai dau cîte un ghiont, tot în public. Crin ţine coada pe sus, ca să n-aibă aerul rudei sărace care depinde de bunăvoinţa celui aflat în capul mesei, în timp ce Ponta ridică vocea, ca unul care s-a plictisit să tot facă pe băiatul de comitet cu liberalii care-l atacă şi la autoritate şi la persoană. Somaţia lui Ponta, că ori e exclus Sorin Roşca Stănescu din PNL, fiindcă l-a făcut marionetă de securişti, ori se rupe protocolul, l-a împins pe Dragnea, baronul nr. 1 din PSD, să devieze cearta către duşmanii alianţei, anunţîndu-i că se bucură degeaba. Dar pînă să se limpezească treaba, Ponta a mai cîştigat cîţiva metri în lupta sa pentru marcarea teritoriului în USL. Roşca Stănescu i-a cerut scuze la cîteva posturi de televiziune. Crin Antonescu a intrat în defensivă, spunînd că el nu cere demiterea lui Sebastian Ghiţă la a cărui televiziune el şi PNL-ul sînt atacaţi tot timpul. La care Ponta a răspuns că Antonescu rămîne candidatul pesediştilor la preşedinţia României, dar pe tonul unuia care mai mult vrea să se ţină de cuvînt, decît că n-ar mai putea de dragul acestei candidaturi. Sîmbătă, la congresul UDMR, Ponta i-a mai aplicat două directe lui Antonescu – una, cînd a spus că a cerut să fie luat steagul secuiesc de la tribună, fiindcă a crezut că e stindardul liberalilor, a doua cînd le-a reamintit udemeriştilor că el i-a vrut la guvernare, unde le e locul! Restul îl ştiu şi udemeriştii – că liberalii s-au opus, deşi, înainte de alegerile din decembrie, au semnat şi ei, ca şi PSD-ul, o hîrtie că UDMR va fi luat la guvernare, dacă USL va cîştiga alegerile. În r