Ce mândri eraţi odată! Ce buni şi ce frumoşi! Cum vă mai lăudaţi unii pe alţii la balurile de partid! Şi ce bine vă şedea împreună! Ce asortaţi eraţi şi ce cravate mov aveaţi la gât! Numai miere curgea pe aleile din Modrogan, unde nici duhul credinciosului câine Vasile nu mai prididea să latre de bucurie, nu la lună, ci la sigla măreaţă a partidului.
Superba echipă de altădată a mai fost capabilă să dea un ultim exemplu de nobilă solidaritate când, în seara referendumului, Monica Macovei, Mihail Neamţu, Traian Ungureanu şi Mihai Răzvan Ungureanu au reuşit impresionante numere de contorsionism înghesuidu-se la ferestruica de deasupra faimosului „garaj“ al lui Traian Băsescu pentru a împărtăşi lumii entuziasmul reuşitei la boicotarea consultării populare. Ce imagine, ce exemplu! Păcat că a lipsit un pictor să imortalizeze scena pe pânză! Ar fi stat cu cinste alături de „România revoluţionară“ a lui Rosenthal, sau de „Atacul de la Smârdan“ al lui Grigorescu.
Dar luminile s-au stins, partidul s-a sfărâmat. Limuzinele nu mai trag la scară, vuittoanele nu se mai îmbulzesc pe coridoare, tocurile nu se mai înfig în mochetă.
Fraţii de pervaz au uitat cum şi-au jurat credinţă pentru cauză. Usturoiul s-a uscat aruncat într-un colţ de magazie, fluierele au amuţit, steagurile au căzut în ţărână.
Dihonia a intrat între ei. Neamţu, Lăzăroiu, Preda, Baconschi, Ungureanu sunt precum pisicile vârâte în sac. Unde au fost cinci ca degetele de la o mână, trei s-au strâns şi i-au aruncat pe ceilalţi doi. De au rămas trei, doi au scăpat de unul. Şi de au mai stat doi, fiecare şi-a făcut câte un partid. Acum, din PDL s-au ales vreo 8 partide, platforme, fundaţii şi mişcări. Şi se mai fac.
Blaga rămâne cu Modroganul, restul se vor înghesui pe ferestruica din ce în ce mai îngustă de la Cotroceni. Acolo vor da peste consilierii prezidenţiali ocupaţi să înfiinţeze
