I-ați văzut pe Jupp și Klopp, băieți super și zglobii. Jocul lor este mișto, nu e joacă de copii. Dincolo de alte aspecte ale duelului Bavaria-Ruhr de pe Wembley, finala Champions League a fost frumoasă datorită acestor doi antrenori. Fiecare cu stilul și istoria lui. Jupp Heynckes, un înțelept, a preluat o trupă de vedete scumpe de la Bayern München. Le-a potolit și motivat. Jürgen Klopp, un apucat, a pornit cu o grupă de puștani mai hăbăuci la Borussia Dortmund. I-a disciplinat și i-a motivat. De aici, o finală mișto și o primă concluzie: Ordnung und Disziplin rămîne, desigur, un concept valabil în spațiul germanic. Dar mai există și Motivazion, sau cum i-o zice pe imposibila limbă a fraților Walter, a lui Beckenbauer, a lui Littbarski etc. Or, chestia asta inefabilă, motivarea, ține mai ales de iscusința unor antrenori meseriași. Astăzi, ei se numesc Jupp și Klopp.

Va urma, oare, un mileniu de dominație a lui Bayern München? Să nu ne lăsăm pradă entuziasmului de moment. Am ținut și ținem cu ei, că prea joacă bine. Totuși, fotbalul (viața, ca viața!) ne-a învățat: nimic nu durează veșnic. A obosit pînă și ea, măreața Barcelona. Acum, că s-a pogorît și Guardiola pe banca tehnică bavareză, putem avea o perspectivă asupra eternității: va mai ține și-n sezonul următor. Restul va fi, în continuare, istorie – de la 1900, data înființării clubului, încoace. De-asta va rămîne Bayern printre cluburile foarte tari. Nu uită, chiar dacă, uneori, mai iartă.

După această finală de Champions League, s-ar putea vorbi despre o Europă dominată de modelul german. Ei, aș! Sînt vreo șase-șapte echipe din Grecia care nu-și iau licența, mai sînt U. Cluj și Rapidul la noi, bașca altele – pe tot continentul. Dacă sînteți voi chiar atît de tari, nemților, luați-le pe toate, rentabilizați-le și faceți-le să joace ca Bayern sau măcar ca Borussia! Este că nu sînteți în