A trecut pe lângă noi, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, un anunţ al ministrului fondurilor europene, Eugen Teodorovici: trebuie să returnăm către Comisia Europeană circa 700 de milioane de euro.

În limbajul sofisticat al birocraţilor europeni acestea sunt „corecţii financiare impuse ca urmare a neregulilor constatate în urma derulării unor proiecte care au beneficiat de sprijinul UE”. Într-o traducere liberă, cei care au derulat procedurile de achiziţie au vrut să fure, autorităţile care ar fi trebuit să-i controleze nu au reuşit să-i oprească şi nici nu au pus la punct un sistem prin care să prevină repetarea unor astfel de situaţii, aşa că oficialii europeni au decis să ne taxeze. Până la 17 mai, am cheltuit doar 2,76 miliarde euro din sumele pentru programele operaţionale, adică 14,37%. Acum returnăm un sfert din plăţile primite de la Bruxelles.

Nu cred că vă mai aduceţi aminte, dar în mai 2011, PSD, PNL şi PC prezentau un document fantezist intitulat „Viziunea economică a USL”. Dintre promisiunile făcute acolo, una dintre puţinele care nu implicau cheltuieli bugetare majore şi care, cred eu, era corectă, era promovarea unei legi prin care s-ar fi interzis „tuturor membrilor (până la rudele de gradul 2 inclusiv) din executivul central şi local, precum şi Parlament şi Consilii judeţene şi locale, să facă afaceri cu statul”. Se face un an de când USL este la guvernare şi exact de această promisiune au uitat. Deloc întâmplător, conflictele de interese reprezintă principala problemă pe care au descoperit-o cei de la Bruxelles când au verificat contractele din România. În schimb, în discursul oficial al ministrului Dragnea se spune că returnăm banii europeni pentru că am avea „un sistem defectuos de instituţii de evaluare, verificare şi contractare a achiziţiilor publice”.

Carevasăzică, nu pentru că s-a furat pe rupe, ci pentru că e sistemul defect