Randamentul funcţional al sintagmei linşaj mediatic este unul extrem de ridicat. Problema e că sintagma cu pricina este foarte adesea impropriu folosită, omiţându-se detaliul esenţial că linşajul mediatic nu are nimic în comun cu o campanie de presă.

Diferenţe calitative

În vreme ce campania de presă se situează în favoarea unei cauze nobile sau de interes public, slujindu-se pentru aceasta de mijloace eminamente jurnalistice, aşa cum ar fi ştirile, comentariile, editorialele, reportajele, talk-show-urile, concepute şi puse în practică cu respectarea unor norme de conduită profesională extrem de riguroase, a căror folosire concertată are în vedere construcţia şiinteresul public, linşajul mediatic se produce în limitele extrem de laxe, aproape niciodată posibil de anticipat ale deconstrucţiei şi ale unui totul este permis. Totul e pus în favoarea unui interes personal ori de grup ce vizează înlăturarea de pe scena publică ori dintr-o funcţie publică a unei anumite persoane devenită indezirabilă din motive absolut subiective.

Campania de presă se foloseşte de un mijloc de presă, fie el ziar, post de radio sau de televiziune, respectând deontologia specifică. În schimb, linşajul mediatic pune un mijloc de presă în slujba unui demers care, din punct de vedere etic, e străin adevăratului jurnalism şi vrăjmaş adevărului. În linşajul mediatic cinstea, rigoarea, principiul informării complete şi corecte sunt suspendate şi obliterate, nici ştirea, nici comentariul, nici editorialul, nici reportajul şi nici talk-show-ul nemaifiind realizate cu respectul cuvenit acordat obiectivităţii, imparţialităţii şi supremaţiei interesului public faţă de cel privat.

Un remarcabil studiu de caz

Cartea Linşajul mediatic în politica românească -1919 Adevărul versus Ion I.C. Brătianu, apărută în anul 2013 la editura Adevărul sub semnătura istoricului şi gazetarulu