„Er ist wieder da” (în traducere „El este iară printre noi”), este intitulată satira politică a autorului german Timur Vermes. Acest bestseller s-a vândut în 2012 în peste 250.000 de exemplare și 75.000 de audiobook-uri. Fuhrerul în acest roman de succes cade în 1945 în somnul Cenușăresei și se trezește în 2011 într-un chioșc de ziare din Berlin.

Principiile germane ale fostului conducător sunt neschimbate: verticalitate, onestitate, dreptate, sinceritate și moralitate; doar angajamentul este astăzi mai uman decât cel pe care l-am învățat noi la istorie, aplicând aceste virtuți în domenii de interes comun: Aflam că îl fascinează ecologia, că este prin preocupările sale un avocat al poporului și apărător al consumatorului, care critică vitezomanii și condamnă vorbitul la celular în timpul condusului, dar și un orator inegalabil care până la urmă devine o vedetă într-o emisiune TV și pe internet. Cred că trebuie să ne uităm mai exact la mesajul acestei răstălmăciri sinistre a istorie. Se impune următoarea întrebare, dar cine să râdă de un astfel de personaj bizar? Arta comunicării germane este un joc șah jucat multilateral, după reguli nescrise, unde foarte greu poți anticipa mai mult decât două mișcări înainte, iar precum ne arată istoria, acestea sunt și ultimele mutări înainte de șahul mat pentru adversari.

Discursul german atât la nivel intern cât și la nivel extern, în special in relațiile Germaniei cu Europa este garantul imaginii pozitive a Berlinului în lume. Performanța jocului de imagine asigură Germaniei în calea ei spre ascensiune politică și economică, un zbor pe sub radar, nefiind identificată într-o anumită privință drept un pericol pentru siguranța și pacea în Europa. Care este particularitatea acestui discurs de natură să deghizeze o realitate? Există un limbaj, un vocabular, un tezaur lingvistic, un discurs, care se foloseşte de metafor