Era luni, 19 aprilie 2004. O zi banală, în care nimic nu prevestea nenorocirea ce avea să cadă peste o familie din Craiova. Era ziua în care soţii Grigoraşcu îşi vedeau, pentru ultima oară, fiica. Dimineaţa, mama a plecat la serviciu. Tatăl, care lucra ca taximetrist, s-a întors acasă la prânz. Fata lui, Nicoleta, citea o revistă. Nu părea nimic neobişnuit în comportamentul ei. Peste un sfert de oră, fata îşi anunţă părintele că pleacă la Sorina, cea mai bună prietenă a ei. Locuiau în acelaşi bloc şi îşi împărtăşeau una alteia toate secretele. La scurt timp, cele două fete au urcat împreună în apartamentul familiei Grigoraşcu şi au mâncat de prânz. Apoi, Sorina s-a întors la ea acasă, iar Nicoleta a rămas cu tatăl ei. “Dupa aceea, mi-a spus că pleacă la Monica, o colega de la Liceul Sanitar, ca să ia un caiet”, îşi aminteşte Grigoraşcu Marin. “Fata aceea stă în cartier, la 200 de metri de blocul nostru. O ştiam, nu era prima dată când se ducea la ea. I-am zis «du-te, tati, dar sa nu stai mult, să vii repede să faci curaţenie, că ne face mama cu ou şi cu oţet că nu-i curat în casă». «Imediat vin!», mi-a spus. Era 14:30 când a plecat”.

Anunţul răpirii

S-a făcut seară, şi Nicoleta nu s-a mai întors acasă. Mobilul ei suna în gol. Când mama a venit la serviciu, părinţii au intrat în panică şi-au început să dea telefoane. Prima pe care au sunat-o a fost Monica, iar fata le-a spus că Nicoleta n-a ajuns la ea în acea după-amiază. Apoi, au sunat-o pe Sorina, care le-a mărturisit că s-a întâlnit cu Nicoleta când cobora pe scările blocului, iar ea i-ar fi spus că a sunat-o fostul prieten şi că merge să se întâlnească cu el, la ora 15:00, într-un parc.

La rându-i, Cătălin le-a povestit părinţilor Nicoletei că s-a întâlnit cu ea în părculeţ, în Corniţoiu, au stat de vorbă acolo pâna în jurul orei 15:20, după care s-au despărţit. În acel an, Cătăl