Literatura sociologică şi economică despre raporturile muncii cu idealurile morale şi vocaţionale este destul de amplă. În ultima vreme pare că interesul pentru acest domeniu a crescut.

Mulţi autori caută să redescopere sursele morale ale vieţii profesionale, într-o lume economică din ce în ce mai anomică (se ştie că Emile Durkheim, altfel un sociolog cu vederi progresiste, a fost primul din breaslă care a redescoperit valenţele moralizatoare ale organizării corporatiste medievale).

Pentru a răspunde corect la întrebarea de mai sus, avem nevoie de o minimă cercetare de sociologie istorică aplicată organizării profesionale de dinainte de lumea modernă. Am folosit pentru acest mic material o carte care se referă la punctul de cotitură în viaţa breslelor medievale, punct în care acestea au fost, nu fără multe ezitări şi încercări de revenire, abolite.

Desigur, viaţa economică a Evului Mediu diferă de cea modernă. Ar fi însă o mare greşeală să se creadă că actuala conjunctură economică nu mai poate trage nici o învăţătură din organizarea de tip corporatist a acelei perioade. Dincolo de diferenţe, societatea este un tot care are reguli stricte.

Ordinea socială, morala socială, tradiţia economică, ideea de vocaţie sunt şi astăzi concepte care nu ne dau pace. De aceea este bine a le studia în mediul lor de provenienţă sau măcar în mediul în care au supravieţuit.

Este vorba despre Franţa perioadei revoluţionare, probabil cel mai important laborator social al epocii moderne.

Prima observaţie pe care trebuie s-o facem este că ideea de morală profesională nu are nimic de-a face cu ideea economică în sensul actual, deci cu ideea profitului. Corporaţia nu era o organizaţie economică, ci în principal una morală şi ierarhic-socială. Legătura cu devoţiunea religioasă era puternică:

“Iniţierea de către m