În prima săptămâna a lunii mai a avut loc, la Budapesta, şedinţa anuală a Congresului Mondial Evreiesc. Alegerea este insolită, căci, de regulă, întrunirea are loc la Ierusalim. Decizia de ieşire din rutină se explică prin dorinţa transmiterii unui mesaj de îngrijorare faţă de escaladarea antisemitsmului în peisajul politic maghiar. Acesta poate fi lesne depistat în discursul politic, mass-media, manifestări cotidiene etc.
Antisemitismul se consolidează în contextul unor derapaje generale naţionaliste, xenofobe, antiminoritare, antiliberale şi antieuropene. Această realitate este semnul unei evoluţii - termenul potrivit ar fi involuţie - politice a unei ţări, care avea o cu totul altă percepţie în trecutul apropiat.
Să nu uităm, că în anii '90, Ungaria era un soi de "vitrină” a reuşitei tranziţiei postcomuniste. O anume consolidare economică concretizată prin scăderea inflaţiei şi creşterea PIB-ului, cu efecte vizibile în evoluţia nivelului de trai a populaţiei, ca şi o deschidere spre valorile europene, erau principalele caracteristici ale ţării. Se spunea, în glumă, dar o glumă bazată pe realitate, că occidentalii - fie ei oameni de afaceri, fie turişti - îşi luau micul dejun la Viena şi apoi prânzul la Budapesta. Această reală deschidere spre Occident, facilitată de poziţia geografică, dar şi de o anume tradiţie istorică - să nu uităm memoria istorică a Austro-Ungariei - au adus importante beneficii Ungariei postcomuniste.
Fie că este vorba de importante investiţi occidentale, de o accentuată cooperare economică cu importante firme europene - în special germane - fie că este vorba de crearea unui timpuriu parteneriat politic. Să nu uităm, că Ungaria, alături de Polonia şi Cehia, a intrat în ”primul val” atât în NATO, cât şi în Uniunea Europeană. Se părea, că "traversarea deşertului” spre normalitatea democratică era mai faci
