Acum, când aştern pe hârtie aceste rânduri, încă nu a început ultima rundă a actualei ediţii de campionat. Ce va fi vom constata cu toţii joi seară. Apoi, sâmbătă, vor avea loc trei evenimente fotbalistice – şedinţa Comitetului Executiv, Adunarea Generală a FRF şi, seara, finala Cupei României. De Ziua Copilului, adică pe 1 iunie, vom şti totul despre ce s-a întâmplat în ediţia 2012-2013 şi vom descifra şi ce va mai urma… Sincer, pot spune de pe acum ce va fi, dar nu mă voi da prea "isteţ" pentru că nu este cazul. Când dau viaţă acestor câteva idei, vreau să mă refer la ceea ce spun, cu multă încrâncenare, criticii mei de ocazie. Am fost sigur încă de la început că revenirea mea la Dinamo nu le va face somnul lin multora care "în faţă te înalţă" şi pe la spate caută să te desfiinţeze. Spun caută pentru că, de reuşit, nu vor reuşi. Eu am în sânge epigrama lui Panait Cerna, adică: "Din toate relele spuse voi alege elementele care să mă întărească, şi nu să mă inhibe". Ştiu şi unde îşi au "Comitetul Executiv", locul din Tei, cei care ar fi dorit ca din martie şi până acum Dinamo să se scufunde, spre "marea lor biruinţă şi bucurie". Eu, cred că aşa se cuvine, nu am lipsit de la nicio partidă a echipei de suflet la care sunt onorat că încerc să contribui pentru mai bine. Ei, jucătorii şi antrenorii, ştiu cu precizie că am asistat la scurtele şedinţe de îmbărbătare, dar am rămas stăpân pe "tăcerea mea". La partida cu Viitorul, în consens cu cele stabilite cu acţionarul majoritar, înainte de meci am fost în cabine şi am încercat să îi încurajez pe cei care intrau pe gazon. Le-am sugerat că, de va fi victoria pe care o dorim, le vom mulţumi aşa cum se cuvine. Revăd şi acum că, atunci când le-am urat succes şi fotbalisticul "baftă", a fost doar un cor care a răspuns "să fie". Am mai stat câteva minute în tăcerea mea, apoi am plecat la tribuna oficială. Nu am mai revenit la ca