Olteanul a acceptat o discuţie care a inclus şi detalii despre viaţa de cuplu alături de Ada Nechita, planurile de viitor şi momentele dificile ale vieţii
Florin, eşti la capătul unui sezon dificil, însă unul în care ai reuşit, pe final, să marchezi şase goluri şi să dai trei pase decisive.
Sunt foarte mulţumit de decizia pe care am luat-o în iarnă, aceea de a veni aici. Mi-am intrat în ritm şi cred eu că am jucat bine. E important pentru că totul se întâmplă după o perioadă foarte grea din viaţa mea. (face o pauză) Nu mă refer la Steaua, ci la accidentarea de la genunchi.
Îţi propun o altfel de discuţie, publicul nu cunoaşte multe detalii despre tine. Cum ai început fotbalul?
M-am apucat de fotbal pe la şase ani, aproape şapte. Jucam în şcoală la Vâlcea, pe bitum, acolo unde m-au văzut nişte antrenori şi m-au luat să joc în cadru organizat. Am jucat pe bitum foarte mult, pe zgură, nu aveam atunci condiţiile care sunt azi. Emil Ciulei, Gică Lepădatu şi Marian Başno au fost oamenii cu cea mai mare influenţă în formarea mea.
„Atmosfera de la Craiova, peste cea de la Steaua“
Cine era mai talentat în copilărie, tu sau Mihai?
Eu! (râde) Glumesc, amândoi eram buni, dovadă că am ajuns să jucăm la nivel mare în România.
A urmat perioada Craiova, acolo unde te-ai consacrat.
Craiova e prima în inima mea, am spus-o chiar şi când am semnat cu Steaua. Este locul în care, peste trei-patru ani, aş vrea să mă reîntorc. Am jucat cu 25.000 de oameni în tribune acolo şi, cu tot respectul pentru fanii Stelei, atmosfera nu se compară cu cea făcută de 50.000 de oameni pe Naţional Arena.
În acei ani au apărut informaţii dese despre ofertele din străinătate pentru tine. De ce nu ai plecat?
Au fost oferte foarte clare pentru mine, dar domnul Mititelu le-a refuzat. Din Portugalia ş