Există o stare de spirit dominată de un pesimism acut la nivelul populației, atât în Vestul, cât și în Estul continentului.
În mod tradițional, binomul franco-german este considerat un fel de pupitru de comandă al proiectului european, centrul de putere care a stat până acum la baza tuturor deciziilor majore asumate de UE, de la introducerea monedei euro la extinderea către Est. De-a lungul timpului, acest tip de parteneriat privilegiat a fost cimentat și la nivel personal de liderii din diferite perioade ai celor două națiuni, dincolo de eventualele clivaje ideologice dintre ei. De la tandemul Kohl-Mitterrand până la Merkel-Sarkozy. Pe de altă parte, cea de-a treia mare putere continentală, Marea Britanie, a făcut dintotdeauna o notă discordantă, prin scepticismul explicit față de un demers de integrare tot mai extins în spațiul Uniunii Europene și față de intervențiile de la Bruxelles la nivelul statelor membre, considerate a fi excesive. Cu toate că obiecțiile exprimate la Londra din acest punct de vedere au fost privite cu o oarecare simpatie de unele state membre, mai ales în partea de nord a continentului, până recent tandemul Paris-Berlin a reușit totuși să impună direcțiile strategice de evoluție instituțională la nivelul Uniunii Europene.
Iată însă că acest mecanism bine pus la punct pare să se fi gripat, ceea ce ar putea provoca reverberații de amploare pe continent și, implicit, ar avea un impact important și asupra României. O cercetare sociologică întreprinsă recent de Pew Research evidențiază o erodare, semnificativă în unele cazuri, a viziunii favorabile privitoare la UE printre cetățenii statelor membre. Dacă nu miră pe nimeni cifrele din Marea Britanie, 43 de procente atitudine favorabilă față de UE în 2013, în raport cu 45 de procente în 2012, în schimb, pentru Spania (46 de procente în 2013, față
