Există. Şi nu mă gândesc să pomenesc de ei la acel nivel de listă întocmită (cu nu multă vreme în urmă) înşiruind, "preţăluite" epatant, numele unora sau ale altora, alături de care stau - ca într-o licitaţie publică - valoarea automobilelor, suprafaţa şi valoarea apartamentelor, costul excursiilor, a cadourilor, nunţilor, look-ul decorativ al prietenelor şi prietenilor.
Între mărci auto de lux şi ambarcaţiuni acostate în lacuri montane, printre nopţi albe în cluburi, e dezechilibrat înfăţişată - acoperind doar faţeta de ostentativi "party goers", care intrigă prin nonşalanţă şi stârnesc "scandalizări" - o întreagă serie de tineri, de 20-30 de ani. E forjată imaginea unei lumi etern superficiale, etern vesele, plutind prin bule de şampanie rosé, etern iresponsabilă, căreia moralizatorii - atât de atenţi la defectele altora, niciodată la ale lor - îi dau lecţii de decenţă. Nu e cam prea multă grijă?...
Nu bunăstarea împinge la exces, ci lipsa de valori, lipsa de educaţie, primită sau dobândită. Am mai spus-o. Moştenitorii Clujului există sub alte forme şi expresii decât cantitatea de bani cheltuiţi. Trăiesc în forme mai dense şi mai ancorate în realitate, şi nu gravitează în jurul competiţiilor de night life. Absolut echitabil ar fi fost să le vezi menţionate studiile făcute în alte universităţi sau colegii - din Marea Britanie, Italia şi Austria, Ţările-de-Jos şi Statele Unite -, atât de utile implicării lor în business şi rafinării unor performanţe care le vor fi cerute în curând de proprii părinţi. La fel de echitabil ar fi fost să vezi descrise vreuna din responsabilităţile preluate în interiorul afacerilor de familie, de la co-participare executivă la negocieri corporate, de la marketing la finanţe; ori proiectele antreprenoriale ale unora; sau faptul că numele altora se regăsesc pe lista celor mai tineri preşedinţi-executivi din România... În via
