Veche capitala a Daciei Porolissensis, atestat documentar de acum două milenii de geograful grec Claudius Ptolomaeus (85-165), actualul oraş Cluj a fost ridicat la rangul de municipiu în timpul domniei împăratului Hadrian (117-138) şi s-a numit Municipium Aelium Hadrianum Napoca, apoi la rangul de colonie, în jurul anului 180.
Colonia Aurelia Napoca avea instituţii, senat local, magistraţi, adunarea poporului, statut asemănător cu al oricărui oraş din Imperiul Roman. Prima menţiune documentară datează din anul 1173 desemnează aşezarea sub numele de Clus (în latină înseamnă „loc închis între dealuri”).
Alte denumiri ale oraşului au fost Kolozsvar (în maghiară) şi Klausenburg (în germană), după coloniştii saşi care s-au aşezat în cetatea Cluj, în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, ulterior decimării populaţiei autohtone în timpul atacurilor tătare.
Klausenburg/Kolozsvar/Cluj a fost una dintre cele şapte cetăţi (Siebenburgen) medievale săseşti din Transilvania, potrivit retro.ro.
Primul nume românesc al oraşului a fost Clus, scris uneori şi Klus. În 1974, numele a fost schimbat în Cluj-Napoca de către comunişti.
Privilegiile acordate de către regele Carol Robert de Anjou, din 1316, i-au conferit statutul de «oraş (liber) regal», printre cele mai importante privilegii numărându-se: dreptul de a avea administraţie proprie, dreptul de judecată, dreptul de a desfăşura schimburi comerciale, dreptul de a ridica biserici şi cimitire s.a.
În 1405, regele Sigismund de Luxemburg a conferit noi privilegii oraşului, printre care şi cel de extindere a incintei fortificate.
Oraşul a avut şi protecţia specială din partea unui alt mare rege, clujean prin naştere: Matia Corvin (1458-1490). Domnia sa este legată de finalizarea, refacerea sau începerea construcţiei câtorva dintre cele mai reprezentative monumente ale oraşului - fin
