În cel mai fierbinte punct al distracţiei din Capitală, Centrul Vechi, în urmă cu sute de ani exista un turn fortificat, monument ce a jucat rolul de magnet pentru locuitorii satelor din apropiere. Rând pe rând, sătenii s-au adunat în jurul turnului, formând Bucureştiul zilelor noastre, cunoscut printre călătorii vremii ca fiind Hilariopolis.

Prima menţiune a Bucureştiului apare în anul 1459, dar adevăratul act de naştere al oraşului este un monument care exista în urmă cu sute de ani, în Centrul Vechi al Capitalei, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan. La intersecţia a două drumuri extrem de importante, acum secole bune, exista un turn fortificat cu o suprafaţă de aproximativ 160 de metri pătraţi, în jurul căruia s-au adunat numeroşi oameni, formând Bucureştiul care a rămas consemnat în documentul din anul 1459.

Sătenii s-au adunat la turn

În apropierea Dâmboviţei, în lunca existentă, se aflau mai multe sate în care îşi construiseră aşezări cei pe care îi numim astăzi vechii bucureşteni. Cu aşezări modeste şi în condiţii specifice vremurilor trecute, satele erau organizate sub formă de mahalale. De cele mai multe ori, mahalaua purta numele celei mai importante biserici pe care o avea sau a boierului care deţinea cel mai mult pământ.

Una dintre legendele de la care se spune că vine numele Capitalei este povestea celebrului Bucur, un cioban care s-a îndrăgostit de tânără Dâmboviţa, care a reuşit alături de iubita lui să formeze actualul Bucureşti.

Într-o variantă a poveştii aflată mai aproape de adevăr, Bucur este unul dintre locuitorii satului de lângă râul Dâmboviţa, omul de la care se trage numele actualei capitale a României. „De fapt, cred că era vorba despre vreun locuitor al unuia dintre satele de acolo“ , explică Falcan.

Timp de trei secole, Bucureştiul era doar o parte din actualul oraş

Începând din secolul al XV-