Becali ne citeşte din nou din Biblie. Molfăie gumă, ca un adevărat războinic. Îşi face cruce. Gesticulează şi iar gesticulează! E supărat. Ne spune de Iisus, de viaţă, de adevăr şi de lumină.
Ne spune şi de CEDO, de cum n-a acceptat el, el - Gigi Becali!, ca România să fie condamnată. Ne zice de averea lui, de care nu-i mai pasă. De judecători. De libertate, ah!, mai ales de libertate! Dar ce nu ne spune Gigi Becali! Strangulat de urmele cătuşelor, ca semn al unei nesfârşite suferinţe numai de el ştiute, “servitorul lui Dumnezeu” împarte predică după predică. Şi iar îşi face cruce. Domnul e cu el!
Noi îl privim. Îl ascultăm. Îl mai şi plângem. Îl mai şi înjurăm. Că-i Becali al nostru!
În timpul ăsta, în România, trei genii de la Liceul ieşean de Arte ”Octav Băncilă” cuceresc lumea cu degetele lipite de pian. Călin Calfa (11 ani) nu are bani să meargă în Austria. E invitat să susţină un spectacol pe scena Filarmonicii din Viena. A strâns cu greu 1.300 de euro. Mai are nevoie de încă pe atât. Colegii lui, Alexandru Plăcintă (11 ani) şi Sofia Sălăjan (13 ani), au câştigat trofeul şi locul II la concursul “Jeunes Talents”, din Franţa. Cei trei artişti îşi urmează geniul lângă un pian vechi de 80 de ani, pe care şcoala nu îşi permite să îl înlocuiască.
Noi nu-i privim. Nici nu îi ascultăm. Dar am putea-o face! Ei, micii Mozart de la Iaşi, sunt tot ai noştri!
Becali îşi mai face o cruce. Dumnezeu e tot cu el! Recunoaşte spăşit că a falsificat un contract. Dar el, el – Gigi Becali!, a alungat corupţia şi blaturile din fotbal. Şi e fericit. Şi are conştiinţa curată. Îi are pe călugări aproape. Pe cele cinci milioane de stelişti, care-l vor liberi, şi mai aproape. Vrea să îngenuncheze. Cere îndurare. Se visează acasă, la Steaua lui! La copiii lui, care n-or să mai meargă la şcoală, de va fi încă o dată pedepsit pe nedr
