După un prim volum reunind inte­gra­li­ta­tea poeziei româneşti a lui B. Fun­do­ia­nu, seria de opere Fundoianu/Fondane, coordonată de Mircea Martin la Editura Art, face un salt spectaculos la celălalt capăt biografic al operei, pentru a pu­blica – prima dată în limba română – ul­timul volum fondanian, Baudelaire et l‘experience du gouffre. Nu putem fi decât de acord cu Mircea Martin atunci când afirmă, într-o Notă asupra ediţiei, că această apariţie constituie „o premieră; şi un eveniment: nu numai pentru că e vorba despre ultima carte scrisă de Benjamin Fondane, dar şi pentru că, în aceste pagini, se adună aproape toate filoanele şi toate temele gândirii şi creaţiei sale desfăşurate în spaţiul fran­cez. În plus, ea aruncă reflexe neaşteptate şi îmbogăţitoare asupra operei româneşti, îndeosebi asupra poeziei fundoiene“. E vorba de o ediţie critică în toată puterea cuvântului, având drept suport ver­siu­nea franceză de la Ed. Complexe (1994). Şi aici avem de-a face cu o premieră, întrucât o ediţie critică nu există, încă, în spaţiul francez... Realizată de o echi­­pă expertă şi încadrată de cinci texte consistente de escortă, fără a mai socoti comentariile însoţitoare din bogata sec­ţiu­ne de Anexe, prezenta versiune româ­neas­că oferă o mobilizare exegetică im­pre­sionantă, pe măsura unei summa testamentare, abandonate în stadiu de şantier şi scrise cu un sentiment al ur­genţei, contra cronometru. Un sentiment al urgenţei confirmat, din nefericire, de tra­gedia care-l va condamna la moarte, în toamna lui 1944, pe autorul ei (vic­timă a barbariei naziste în lagărul de la Auschwitz, cu doar câteva zile înaintea sosirii armatelor aliate eliberatoare). Nu-mi propun, nici nu sunt în măsură de altfel, să întreprind un examen al edi­tării. Nu pot să nu salut însă opţiunea editorilor pentru publicarea cvasi-in­te­grală a textului manuscris (primit de la Michel Carasso