Coperta cărţii în urmă cu un veac copiii veneau la şcoală încălţaţi cu opinci din piele de…purcică

Publicistul-Titel Toader Chirilă a lansat recent o scurtă monografie a învăţămantului din Năruja intitulat “Închinare Şcolii B. Şt. Delavrancea În inima Ţării Vrancea Năruja”. Autorul cărţii poartă cititorii prin istoria şcolii nărujene, de la jumătatea anilor 1800 şi pană în prezent, dezvăluind momente importante care surprind spiritul timpului. “Şcoala Năruja la înfiinţare nu avea un local propriu şi a funcţionat prin bunăvoinţă în casa lui moş Ioniţă Bodescu, de langă Gura Peţicului, în staul Stroieşti (unde astăzi se află locuinţa nepotului, Ion Chirilă). Această locuinţă era încăpătoare, cu pivniţă dedesubt şi funcţionau clasele I-IV. Era pardosită cu lipitură de pămant, iar ca mobilier avea cateva randuri de scanduri, sprijinite pe ţăruşi înfipţi în pămant, care ţineau loc de bănci, şi o masă care ţinea loc de catedră”, descrie Titel Chirilă primul sediu al şcolii din Năruja. Foarte mulţi ani copiii veneau la şcoală în picioarele goale în timpul călduros în vreme ce iarna purtau “opinci de purcică ori de vacă, legate cu nojiţe din păr de capră, iar pe cap aveau cate o căciuliţă veche de-a părinţilor, mare cat un carlan, de i se vedea copilului doar nasul”. Volumul conţine şi multe fotografii cu promoţiile şcolii de-a lungul timpului, care cu siguranţă vor starni nostalgia celor care se vor revedea în carte ori celor care îşi vor regăsi înaintaşii. În altă ordine de idei, am remarcat că e o modă printre scriitorii vranceni de a folosi pe fiecare carte un şablon. “Mulţumim tuturor acelora pentru care cultura valorează cel puţin tot atat cat banul” este mulţumirea stereotipă ce apare pe nenumărate cărţi tipărite de autorii vranceni în ultimii ani. Puţină originalitate, domnilor scriitori. (S. TUDOSE)

Coperta cărţii în urmă cu un veac copiii