Ultimul lucru de care PDL avea nevoie era scandalul excluderii intelectualilor. Un scandal inutil, imens si cu prejudicii de imagine grave.

Nu intru in fondul disputei. De cand e lumea si pamantul adevarul e la mijloc. In politica arareori albul e imaculat, iar negrul fara nicio umbra de lumina. Perfectiune nu exista nici in bine, nici in rau. Exista insa negociere si comunicare.

PDL este un partid intr-o criza majora. Nu are in acest moment un lider puternic, este macinat intre tabere care isi disputa puterea reala si interesele. Nu are un liant, are in schimb o multime de fisuri care se largesc pe zi ce trece.

Opozitie nu face. Faptul ca din cand mai iese cate un democrat liberal si mai zice cate ceva de Guvern nu e opozitie. Este exclusiv reactiv, nu are idei, nu vine cu proiecte. Nici macar o carte neagra autentica a guvernarii Ponta nu a fost in stare sa scoata in mod real. Din PDL nu se aud decat strigate, usi trantite, maraituri si reprosuri.

Si, totusi, daca ii intrebi, fiecare dintre liderii partidului sustine ca vrea recastigarea electoratului pierdut. Cum? Cu ce?

Sunt convinsa ca pentru acest electorat excluderea grupului de intelectuali va fi un magnet de nerezistat. Masura aceasta cu iz de epurare politica pe criteriu de delict de opinie nu numai ca nu poate atrage din electoratul pasiv, dimpotriva va mai costa partidul niste voturi. Va accentua sentimentul ca este din ce in ce mai greu frecventabil.

PDL isi arata muschii cu intelectualii, dar nu e in stare sa provoace macar un sughit Guvernului Ponta.

Ceea ce ar trebui sa faca acum PDL nu este sa gaseasca motive de scandal, ci cai de reconciliere, de reasezare in jurul unor obiective comune. Sau tocmai ele lipsesc?

PDL da impresia unui partid in care fiecare joaca in propriul film, are propriile obiective si