Miercuri se implinesc sase decenii de cand varful Everest, situat la 8.848 metri deasupra marii, a primit vizita primilor temerari ajunsi acolo sus, in ziua de 29 mai 1953, orele 11.30.
Faptul ca vestea a ajuns la Londra in ziua de 2 iunie 1953, exact data incoronarii reginei Elisabeta a II-a, a fost considerat de bun augur si nu putini clarvazatori si-au facut un titlu de glorie, prevestindu-i tinerei regine o lunga domnie. Interesanta coincidenta.
Numele celor doi cuceritori ai muntelui, Edmund Hillary din Noua Zeelanda si Tenzing Norgay din Nepal, au facut rapid ocolul planetei, intrucat spre varful Everest se mai incumetasera multi indrazneti, din care unii au abandonat pe parcurs, iar altii mai zac si acum neinsufletiti pe stancile inghetate bocna ale celui mai inalt munte din lume, arata Infoniac.
Intorsi peste cateva zile la baza lor din Kathmandu, invingatorii au aflat ca regina recent incoronata i-a si innobilat cu Ordinul Imperiului Britanic. In plus, nepalezul Tenzing a mai primit si Medalia George. Mai tarziu, organizatorul expeditiei, britanicul John Hunt, a fost facut Life Peer.
De atunci, cucerirea Everestului este una dintre ambitiile celor mai temerari alpinisiti, dintre care aproape 4.000 au si reusit de altfel sa-si vada visul cu ochii.
Flacara olimpica in varful muntelui
Dar viata nu este totdeauna roz. Cea mai neagra zi din istoria alpinismului pe Everest este considerata data de 11 mai 1996, cand au murit 8 oameni, dintr-un grup de 15, care incerca sa coboare de pe varf, in conditiile inrautatirii vremii.
Dezastrul a fost puternic mediatizat, ridicand semne de intrebare indeosebi privind specularea in scopuri comerciale a performantelor din acele sporturi, care pun viata in pericol.
Nu lipseste nici specularea in scopuri politice. Cu ocazia Jocurilor
