Când îi auzi pe şefii partidelor vorbind despre motivele pentru care îi exclud pe unii membri, zici că partidele româneşti sunt nişte instituţii serioase, unde moralitatea e la ea acasă. De fapt, partidele noastre sunt nişte căruţe care au luat-o razna pe ogor.

Şi PNL, şi PDL s-au apucat să dea afară nişte oameni. Nu sunt membri fără importanţă, ci unii cu vechime şi care au demonstrat un anume devotament faţă de partidele lor. Motivaţia şefilor e plină de cuvinte mari: se vorbeşte despre trădare, despre valori, despre principii. Şi se invocă la fiecare pas câte un articol din statut. În fapt, ceea ce îi deranjează pe şefii partidelor este că unii au alte opinii. Dincolo de cine ştie ce jocuri subterane or mai fi la mijloc, acesta rămâne faptul semnificativ: cine îndrăzneşte să critice conducerea partidului, e dat afară. Şi nu e dat afară oricum, ci cu show la televizor, cu conferinţe de presă – deci cu un întreg ritual. Pe vremea partidului comunist, se organizau şedinţe de „înfierare”, în care celui sancţionat i se făcea o morală straşnică, iar anumiţi indivizi erau desemnaţi să-şi pregătească dinainte discursurile şi să ia atitudine „principială”. Care e marea schimbare pe care a adus-o democraţia? Televiziunea. Înfierarea decurge cam la fel, dar şefii de partide au televiziuni pe alese şi se pot îmbăta cu vorbe în faţa câte unei mici felii de audienţă, dar cu iluzia că se adresează „poporului”.

Datul afară din partid a devenit, pentru şefi, un exerciţiu de arătat muşchii. Şi Crin Antonescu, şi Vasile Blaga au făcut, zilele trecute, astfel de exerciţii. Le-a făcut cândva şi Victor Ponta, când l-a dat fară pe Mircea Geoană. Dar toate aceste vorbe mari nu fac decât să arate stricăciunea profundă din partidele româneşti, care nu sunt nicidecum nişte organizaţii democratice. Un amestec de gândire autoritară şi de spirit de gaşcă face ca partidele noastre s